„Câini” de vânzare 

Dornic să se retragă din postura de acționar principal la Dinamo, Ionuț Negoiță i-a oferit lui Mircea Rednic, prima strigare, 51 la sută din acțiuni contra 3 milioane de euro.

Date fiind relațiile glaciale cu tehnicianul pe care l-a demis recent, Negoiță s-a angajat să negocieze transparent cu acesta. Ba și, pentru maximă credibilitate, s-o facă în prezența suporterilor, cunoscuți ca susținători frenetici, uneori prea frenetici!, ai antrenorului. Dacă tranzacția se finaliza, Negoiță rămânea cu 35 la sută din acțiuni, restul de 7 la sută fiind la CS FC Dinamo, fundația non-profit controlată de Nicolae Badea.

Deși suma părea rezonabilă, Rednic a spus nu. Ferm. Apăsat. L-au imitat Nicolae Badea și Vladimir Cohn, pe care „Puriul” intenționa să-i coopteze în afacere pentru a împărți sumele. Cei doi sunt, știe oricine, foști acționari ai clubului alb-roșu. După ce s-au arătat interesați, ambii au făcut pasul înapoi și, din informațiile mele, au abandonat definitiv pista. Niciunul nu s-a îmbulzit însă la declarații. Nu-i stilul lor să vorbească. Al lui Badea, în special.

Pe lângă că a respins oferta, explicând că n-ar trebui să achite numai trei milioane, ci și alte două, două și jumătate, pentru stingerea actualelor datorii, care ar cădea în sarcina cumpărătorului conform contractului propus de Negoiță, Rednic s-a și enervat. „Mă ia de fraier!”, a sărit. Apoi a completat cu „N-ar trebui să dorm noaptea ca să mă spăl pe cap cu problemele create de el în acești ani!”.

Cel mai simplu ar fi să punem reacția nervoasă amintită pe seama rupturii dintre cei doi. Cu siguranță că, demis, „Puriul” s-a simțit rănit în amorul propriu. Chiar umilit, drept pentru care, de câte ori aude de Negoiță, îi sare țandăra. Pe de altă parte însă, în ciuda faptului că am dezaprobat câteva dintre inițiativele luate de el pe parcursul recentului campionat, dezamăgitor pentru „câinii roșii” și pentru fanii lor, apreciez că Rednic a avut suficiente motive să denunțe tratativele. Să zică pas.

Deoarece pretențiile lui Negoiță, nu neapărat cele financiare, sunt exagerate. Concret, la întrebarea ce scoate acesta la licitație? nu-i ușor de răspuns. În ideea că eventualul cumpărător trebuie să suporte trei milioane, dar și numeroase alte costuri. Între ele, contractele jucătorilor, deplasările, salariile administrației, taxele, impozitele etc.

Întrucât actul de vânzare-cumpărare stipulează că Negoiță nu va mai participa, sub nicio formă, la finanțarea formației. Nu va mai avea deloc obligații în acest sens. În schimb, va primi chirie pentru birourile clubului de la RIN, pentru cazarea fotbaliștilor în același hotel și așa mai departe.

În privința siglei, a palmaresului, a culorilor și a istoricului, ele nu-i aparțin lui Dinamo. Deci nici lui Negoiță. Doar i-au fost cedate spre folosință gratuită de către CS FC Dinamo. În plus, autocarul echipei figurează pe o societate a lui Negoiță, nu la club. Baza de la Săftica, din care s-au pierdut prin dezmembrare trei hectare, tocmai cele dinspre DN1, se află în portofoliul unei alte firme a aceluiași Negoiță. Nocturna se găsește în proprietatea lui CS FC.

Reiese de aici că Dinamo are de oferit mai degrabă praful de pe tobă decât, cum se fălește Ionuț Negoiță, valori deosebite. Tocmai de aceea nu se înghesuie nimeni să cumpere „câinii” din Ștefan cel Mare.