Dictatura suporterilor 

Deși cel mai vechi jucător al echipei, de 11 ani la Lazio, Ștefan Radu trăiește un moment critic

La aproape 33 de ani, pe care-i va împlini în octombrie, semnase prelungirea contractului până în 2021, când șefii clubului l-au anunțat că-i liber să plece! Că Lazio, care plănuiește întinerirea lotului, nu mai are nevoie de el și, ca atare, poate merge oriunde vede cu ochii!

Firește că mai multe grupări din Cizmă (Napoli, Parma) și nu numai (Fenerbahce) s-au arătat interesate de serviciile compatriotului nostru, ceea ce nu înseamnă că situația acestuia e de invidiat. Dimpotrivă. Nu-i deloc plăcut să te trezești după 348 de meciuri jucate în tricoul biancocelest, în care ai cucerit de trei ori Cupa Italiei și de două ori Supercupa, că niște oameni pe care i-ai servit cu maximă fidelitate se dispensează de tine de parcă nici nu te-au cunoscut!

Evident că Radu, plătit în prezent de Lazio cu 1,5 milioane de euro anual, nu va muri de foame. Va găsi o soluție și va depăși impasul. Pe de altă parte însă, ușor nu-i va fi. În ideea că numeroase cluburi peninsulare, cu excepția a 4-5, nu-s în măsură să-i ofere un asemenea salariu. Accesibil pentru Juve, Napoli, Inter ori Milan, dar nu și, de pildă, pentru Parma. Asupra variantei cu Fenerbahce, lansată de cotidianul turc Fanatik, nu insist. În știrile date de presa de pe malul Bosforului nu mai cred de multă vreme.

Oarecum surprinzător, fanii au sărit cu mic, cu mare de partea lui Radu, considerat „lazial până în măduva oaselor” și „un frate pentru noi”. I-au cerut să nu-i asculte pe șefi, deoarece „Ești un simbol, iar simbolurile nu se ating, ele sunt protejate și apărate”. Frumos, de-a dreptul emoționant, o atitudine care ne determină să ne mai schimbăm părerea despre acei ultrași care, vocali și chiar agresivi, sar uneori calul. În esență, ei vor să decidă totul, antrenori, transferuri, bugete etc. Și nu oricum, ci pe banii altora.

Discutăm despre ceea ce numim, invocând și întâmplările petrecute recent la Dinamo ori la Petrolul, „Dictatura suporterilor”. Nu în sensul că aceștia n-ar avea dreptate. De regulă, cauza lor e corectă. Greșit e însă, opinia mea, modul în care susțin cauza respectivă, unul care riscă să-i transforme în dușmani ai ordinii și bunei-cuviințe. Ori chiar îi transformă.

Mai rămâne ceva de subliniat. Nu înainte de a reaminti că, la fel de brutal, de lipsit de eleganță, cum umblă Lazio să-l alunge pe Radu, a procedat deunăzi Roma cu Daniele De Rossi, ex-căpitanul ei! Ajuns în pragul a 36 de ani, acestuia i s-a pus în vedere să-și caute de drum, deși a jucat pentru formația capitolină, constant, din 2001 încoace! Interval în care a strâns 117 selecții în Squadra Azzurra, ba a și câștigat cu ea, în 2006, titlul mondial. Ca și lui Radu, i se făgăduise solemn un post în conducerea clubului. Promisiunea a fost repede clasată.

Ce-ar mai merita subliniat? Că fotbalul italian, către care privim de-aici, de la poale de Carpați, cu mult respect, adesea și cu admirație, nu-i totdeauna demn de repetata noastră reverență. Are și el, iată, limitele lui. Ingratitudinile lui.