Vina lui Teja
Când te lupți cu un adversar de talia lui Dan Petrescu, nu-ți ajung ambiția și fidelitatea.
Meciul câștigat în fața campioanei, având însă ca miză numai orgoliul și statistica, a fost ultimul în roș-albastru pentru Mihai Teja. Cum n-a reușit să cucerească titlul, obiectivul trecut în contract, antrenorul de 40 de ani a părut împăcat cu soarta. Concret, cu destituirea. De presupus că era trist și dezamăgit.
Spre lauda lui însă, n-a arătat-o. Dimpotrivă, a transmis imaginea unui bărbat stăpân pe el și pe situație. Convins că, scuzați clișeul, a pierdut o bătălie, fie ea importantă, dar nu și războiul.
L-am auzit vorbind după meci și mi-a plăcut. Nu și-a pus cenușă în cap și n-a căutat vinovați în afară. Le-a mulțumit pentru colaborare jucătorilor, ba și pentru atitudine, după care i-a luat la rând pe ceilalți.
N-a uitat pe nimeni. I-a pomenit până și pe magaziner și pe bucătar, numindu-i pe toți „oameni excepționali”.
A impresionat și prin aceea că a dat impresia că se ridică, ori chiar s-a ridicat, deasupra oricărei meschinării. Deasupra oricărei frustrări. Să zic așa, a vorbit ca un om. Iar de suporteri, vai, din ce în ce mai puțini, s-a despărțit cu mâna la inimă.
A bravat, deși poate mai nimerit ar fi termenul a fandat, și în privința relației cu Gigi Becali, patronul care nu s-a abținut să se amestece în problemele tehnice ale echipei și să-și impună preferințele. Să-l titularizeze pe x și să-l scoată pe y. Să dicteze garnitura de start și, din lojă, să comande schimbările. Știind la ce se înhamă, Teja și-a asumat condiția de antrenor principal în teorie și de secund în practică.
Într-un asemenea cadru, ar fi căzut prost să se lamenteze, de aceea nici n-a făcut-o. A judecat că nu strică să lași loc de bună ziua chiar și când ți se trântește ușa-n nas. Probabil n-a greșit. Din postura, caracterizarea îi aparține lui Fl. Tănase, de „profesionist desăvârșit”, va găsi repede angajament. Dar nu de top.
Asta ar fi partea plină a paharului. Unde se vede că FCSB a terminat ca lider play-off-ul, înaintea CFR-ului. N-a luat însă, partea goală, și campionatul, cu toate că Teja a avut la dispoziție multă calitate, multă valoare. Conform specialiștilor, cel mai bun lot, cel mai costisitor.
În plus, și avantajul stabilității, în sensul în care inamicul numărul 1, trupa din Gruia, a schimbat 4 antrenori pe parcursul aceluiași sezon!
De acord că n-a fost numai vina antrenorului că s-a ratat titlul. A fost însă și a lui, fiindcă n-a izbutit să gestioneze situația. Să depășească obstacolele, înțelegând prin ele și raporturile cu patronul.
Regret s-o spun, dar am anticipat eșecul atunci când, pe 12 martie 2019, am scris aici că FCSB reprezintă pentru Teja „o căciulă prea mare”. Mai devreme, pe 21 februarie, avertizam pe aceeași coloană că, „școlit și perseverent, serios și promițător, Teja pare un tehnician mai degrabă pentru viitorul echipei”.
Unii mi-au sărit în cap că fraza „Teja nu reprezintă cea mai fericită soluție pentru câștigarea campionatului” a reprezentat o jignire la adresa acestuia.
Sincer, n-am avut intenția. Mai departe, fără să încerc vreo satisfacție, constat că previziunea mea s-a adeverit. Cum mi-e teamă că se va adeveri și aceea că Papură, deși avantajat de statutul de fost reputat fotbalist, nu înseamnă o variantă de succes pentru Craiova.
Când te lupți cu un adversar de talia lui Dan Petrescu, nu-ți ajung ambiția și fidelitatea. Îți trebuie și viclenia care derivă din experiență. Din sânge rece. Ea i-a lipsit lui Teja și îi va lipsi lui Papură.