Victimă sigură? 

Ca repetiție generală înaintea finalei Cupei României, programată pe 25 mai la Ploiești, Viitorul a bătut-o pe Astra în campionat cu 3-0, întâlnire disputată la Ovidiu. Victorie clară și absolut meritată, deși gazdele au abordat partida cu garnitura a doua, […]

Ca repetiție generală înaintea finalei Cupei României, programată pe 25 mai la Ploiești, Viitorul a bătut-o pe Astra în campionat cu 3-0, întâlnire disputată la Ovidiu. Victorie clară și absolut meritată, deși gazdele au abordat partida cu garnitura a doua, în timp ce oaspeții au folosit formația standard. Cum Gică Hagi și-a menajat titularii, Băluță, Ianis și Drăguș fiind introduși abia în repriza secundă, în vreme ce Costel Enache a început cu toți, Astra părea să aibă o șansă în plus.

N-a avut însă niciuna. După ce Eric a deschis scorul cu scăriță, dar dintr-un penalty discutabil, căci P. Iacob a căutat și a provocat contactul cu portarul Lazar, Astra a ajuns carne de tun pentru un adversar care a surclasat-o, iar spre final a și umilit-o! Atunci diferența putea căpăta proporții. La fel de adevărat e și că, de partea cealaltă, Begue și Llullaku au irosit, cel dintâi chiar la 0-0, două ocazii monumentale. Apoi a venit rândul lui G. Ganea (în creștere, dezinvolt) și al lui Drăguș să dea cu piciorul unor goluri ca și făcute.

Dacă Viitorul a dovedit din nou că are echipă, dar și lot, calități, dar și resurse, Astra a continuat să alunece pe tobogan. Concret, a bifat a opta înfrângere din nouă partide susținute în play-off, semn că nu-i deloc în regulă ce i se întâmplă. Că la Giurgiu e degringoladă, că situația e scăpată de sub control. De aceea Enache a vrut să plece săptămâna trecută, însă l-au oprit jucătorii, iar președintele Dani Coman și-a anunțat demisia. Rămân Ioan Niculae și Petre Buduru să stingă lumina, vă amintiți bancul?

Există o explicație pentru criza de la malul Dunării. Fotbaliștii nu-s plătiți de 4-5 luni și, ca atare, n-au chef să se antreneze și, cu atât mai puțin, să joace. E principala cauză pentru care Astra arată rău, uneori jalnic, iar rezultatele se situează mult sub valoarea colectivă.

Luați unul câte unul, despre Butean (îi prezic o frumoasă carieră), Alibec (autorul unor pase de maestru) și ceilalți se poate afirma că nu-s lipsiți de valoare. Că prezintă încredere. În ansamblu, ei nu confirmă și lasă des impresia că s-au cunoscut la intrarea pe teren! Iată de ce nici nu s-a mirat nimeni că, grație jocului lor entuziast și combinativ, atacanții lui Hagi i-au transformat în jaloane pe fundașii lui Enache. I-au ridiculizat, i-au făcut de râs.

Înaintea finalei Cupei, prin care Astra speră să salveze o întreagă stagiune dezamăgitoare, se pune întrebarea dacă formația giurgiuveană poate renaște? Dacă va găsi ea tăria să-și vindece rănile într-un timp atât de scurt? Nu risc un răspuns, dar n-o văd pe Astra victimă sigură pe 25 mai, când Viitorul se va bucura, teoretic, de o șansă în plus. În funcție de deznodământul finalei, vom hotărî și cine a procedat bine, Hagi care și-a odihnit jucătorii ori Enache care i-a ținut în priză. În fotbal, prozaic ori nu, câteodată de-a dreptul cinic, tabela de marcaj e singura care împarte verdicte.

Altminteri, am auzit că Viitorul și Astra s-ar fi înțeles ca prima să învingă în Liga 1 și să prindă locul 3 pentru Europa, iar cealaltă, în compensație, să fie lăsată să câștige Cupa României! O enormitate, o prostie. Cine-l cunoaște cât de cât pe Hagi poate băga liniștit mâna în foc că n-ar accepta un asemenea troc. Niciodată.