Nota de plată 

Am auzit pe cineva zicând că, duminică, mai degrabă a pierdut Craiova decât a câștigat FCSB. Se poate spune și așa.

În sensul în care vicecampioana a jucat mai mult, posesie 54 la sută, dar nu neapărat mai bine. Probă că la alte capitole, cornere (5-3) și șuturi la poartă (11-6), a dominat formația din Bănie. O declarație realistă, menită să mai lămurească lucrurile, a oferit portarul Bălgrădean: „Nu știu dacă am meritat sută la sută victoria, dar am muncit foarte, foarte mult pentru ea!”. De acord.

Adevărul e că, impulsionată de cei 27.000 de spectatori de pe „Oblemenco”, Craiova a atacat mai des și mai periculos. A ratat însă cu seninătate. Tânărul Mihăilă a irosit câteva ocazii mari, majoritatea create de el însuși. Deși abia a împlinit 19 ani, el a fost, în opinia mea, cel mai activ jucător al echipei gazdă, secondat de Cicâldău. Din păcate, Rotaru l-a alungat pe Silviu Bogdan, omul care, ca manager al Centrului de copii și junior de la CSU, l-a descoperit și l-a crescut pe Mihăilă. Cum Bogdan a plecat la CFR Cluj, probabil că, în timp, lipsa lui se va resimți în capitala Olteniei.

Trebuie precizat că și FCSB s-a jucat cu ratările. Man a înscris pentru 2-0 în minutul 90+5, după ce nu reușise s-o facă din alte trei situații ideale. În general, băieții lui Teja s-au arătat mai siguri pe ei, mai puțin marcați de miza întâlnirii. Au absorbit repede, parcă relaxați, presiunea exercitată de niște adversari ce-au părut câteodată ușor complexați. Unii care, cât i-au ținut picioarele și plămânii, au stat foarte sus. De unde au încercat și au izbutit să blocheze majoritatea intențiilor ofensive ale bucureștenilor.

Dacă e să găsesc o primă explicație, poate cam simplistă, pentru izbânda roș-albaștrilor, aș pune-o pe seama calității superioare. Vizibilă mai ales în plan individual. S-a ajuns la asta deoarece Craiova a vândut mulți jucători valoroși, nu-i mai enumăr, și n-a prea pus nimic în locul lor! Când continui să-l titularizezi pe Donkor, fundaș inimos, însă rudimentar, trebuie să te aștepți ca acesta să-și dea cu stângul în dreptul ori invers!

Degeaba am atras atenția aici, arhiva mi-e martoră, că ghanezul n-are ce căuta într-o echipă cu pretenții, cu veleități europene. Papură l-a moștenit și l-a cultivat, iar acum achită nota de plată.

Apropo de Papură, unele dintre deciziile lui mi s-au părut, oare numai mie?, greu de digerat. Pe una, folosirea lui Bancu în linia de fund, nu la mijloc, ca să dinamizeze jocul și să-l împingă, a reclamat-o însuși Cârțu, deci nu mai insist. De pildă, n-am înțeles nici înlocuirea lui Bărbuț, unicul capabil să depășească în viteză apărarea vicecampioanei. La fel, introducerea lui Fortes pe postul lui A. Cristea. Dacă avea curaj, Papură trebuia să-l păstreze pe A. Cristea și să-l bage pe Fortes în locul unui mijlocaș, preferabil Fedele, încât să atace spre final cu două vârfuri de profesie. Evident, i-a fost teamă să nu mai ia gol și n-a riscat.

Să-mi fie cu iertare, Craiova are nevoie, pe lângă 3-4 jucători buni, care să alcătuiască un lot, nu doar o echipă, de un antrenor experimentat, coerent și îndrăzneț. El trebuie să însemne mai mult decât un confident al patronului.