Niște petarde 

Duelul dintre Craiova și CFR se anunța ca un derby al derby-urilor, în care combatantele aveau să-și dispute nu doar cele trei puncte, ci chiar soarta.

Mai exact, ultimele șanse la titlu pentru CSU. Din păcate, partida s-a ridicat rareori la înălțimea așteptărilor. A oferit o luptă îndârjită, la baionetă, lipsită însă de goluri și, în general, de spectacol. Meciul ne-a înfățișat la început două formații temătoare, excesiv de prudente, iar la sfârșit, aceleași garnituri stoarse de energie și, semnificativ, mulțumite cu remiza albă.

Deși Craiova a deținut inițiativa, 63 la sută posesie, CFR a ratat marile ocazii. Cea irosită de Omrani în minutul 62, șut pe lângă un Pigliacelli ieșit aiurea, dar și pe lângă poartă, a fost imensă. După care, în stilul obișnuit al „Bursucului”, campioana a înghețat jocul spre final și s-a îndreptat calmă spre un egal ce-i asigură un oarecare confort în fruntea clasamentului. Ideea de bază a lui Dan Petrescu rămâne aceeași, să nu ia gol și, dacă îi iese, să marcheze măcar unul. Așa se face că, neînvinsă în play-off, CFR n-a primit niciun gol de la reîntoarcerea lui Dan. Dovadă convingătoare că superfundașul de odinioară a învățat să-și organizeze ca la carte defensiva. Ba și s-o transforme într-o cazemată.

Dacă echipele ar fi beneficiat de prezența golgeterilor Koljici, respectiv Țucudean, probabil am fi văzut și goluri. Așa însă, am asistat la o încleștare desfășurată mai ales la mijlocul terenului, cu numeroase pase greșite și mingi la întâmplare. Un fel de na-ți-o ție, dă-mi-o mie, fără sare și fără piper. Un meci de nota 5 spre 6 între ocupantele locurilor 1 și 3 în Liga 1, deci unul dezamăgitor.

În Bănie circulă zvonul, dezmințit însă de Sorin Cârțu, noul președinte al clubului, că s-ar pregăti mazilirea lui Mangia și înlocuirea lui cu Neagoe de la Sepsi, oltean get-beget și component al trupei alb-albastre autoare a eventului din 1991. Ca unul care l-a lăudat printre primii pe Neagoe, afirmând că merită o formație de calibru superior, n-aș susține astăzi asemenea mișcare. Dimpotrivă, apreciind că fiecare dintre tehnicienii menționați are treaba lui, i-aș îndemna pe ambii să-și ducă până la capăt actualele proiecte. Să nu le abandoneze în drum.

Adevărat că, din pricina rezultatelor, Mangia a intrat în gura suporterilor. Apoi, din cauza sincerității, și în cea a șefilor clubului, dar nu-i logic să i se reproșeze antrenorului ce cade în sarcina conducătorilor! În sensul în care lotul Craiovei e, cu excepția lui Bancu și Cicâldău, eventual, a lui Mateiu, subțire atât valoric, cât și numeric. Deoarece Mangia e silit să-l titularizeze pe Donkor, puternic, dar rudimentar, prieten cu mingea precum șoarecele cu pisica, el are dreptul la circumstanțe atenuante. La înțelegere pentru sincopele recente.

De acord că, până nu demult, aceeași echipă a jucat bine. Chiar a sedus uneori. Cu o bancă îngustă, ea însă a obosit și, în plus, adversarii au citit-o. În consecință, pretențiile la campionat par de domeniul fanteziei. Pentru titlu n-ajunge publicul, îți trebuie și echipă de top.

Firește, e normal ca patron, în calitate de acționar, să vrei mai mult de la societatea ta. Trebuie să fii însă conștient dacă ea și poate mai mult, ceea ce nu i se mai potrivește Craiovei. Iată de ce găsesc logică atitudinea unui suporter, semnat Nikolas, care comentează pe blog: „Rotaru dă afară antrenorul pentru că el a vândut cei mai buni jucători și a adus în schimb niște petarde?”. Interesantă întrebare.