Victoria care ajunge

Revenit din China, Dan Petrescu a avut dreptate să declare că „presiunea e pe mine”. În sensul în care, surprinzător, CFR l-a adus în locul unui antrenor, Alin Minteuan, care reușise cinci victorii din cinci meciuri. Mișcarea nu prea i-a […]

Revenit din China, Dan Petrescu a avut dreptate să declare că „presiunea e pe mine”. În sensul în care, surprinzător, CFR l-a adus în locul unui antrenor, Alin Minteuan, care reușise cinci victorii din cinci meciuri. Mișcarea nu prea i-a plăcut publicului din Gruia.

La precedentul meci de-acasă, la 3-1 cu Sepsi, au asistat circa 2.500 de spectatori, pentru ca sâmbătă numărul acestora să crească nesemnificativ, doar cu 500.

Păstrând proporțiile, come-back-ul lui Zidane a stârnit un interes deosebit la Real, nu și cel al „Bursucului” la CFR. De altfel, fanii au și strigat inițial „Minteuan, Minteuan!”. Ei s-au și auzit timp de un ceas, până la golul marcat de Bordeianu, minge pe jos, în diagonală, de la 18 metri. Adevărat că aceiași spectatori au terminat prin a scanda „CFR, CFR”, salutând astfel al treilea succes realizat de „feroviari” din tot atâtea partide de play-off. Rezultatul i-a întors, nu jocul.

Campioana a făcut o primă repriză anonimă. Fără nicio ocazie de gol, ba și fără niciun șut pe poarta lui Lazar! După reluare, ea a preluat inițiativa, a forțat, a înscris și, conform scenariului binecunoscut, s-a strâns în defensivă și a conservat avantajul. Unul minim, însă suficient pentru obținerea altor trei puncte prețioase. E și meritul lui Petrescu, care s-a dovedit inspirat în momentul în care, la pauză, l-a schimbat pe Al. Ioniță II, iarăși șters, cu Moutinho.

Muncitor, generos cu efortul, acest portughez născut în Elveția a dinamizat acțiunile, el și Bordeianu fiind cei mai în formă jucători ai gazdelor. Din categoria celor care nu sar în ochi, dar sunt foarte prezenți și, mai important, foarte utili.

În rest, CFR a rămas fidelă sie înseși. Stilului unui Dan Petrescu parcă mai controlat ca altădată, nemișcat de pe bancă. Echipa nu se aruncă, nu riscă și rareori apasă pe accelerație. Mai degrabă macină decât lovește. Așteaptă greșeala adversarului, caută să speculeze și, de câte ori i se ivește o ocazie cât de mică, o fructifică prompt. Nu iartă. Filosofia ei nu e să impresioneze, iar să seducă, nici atât. E să învingă. Pentru ea succesul contează, detaliile nu.

În condițiile în care își va păstra titlul, căci se află în pole-position, probabil că va câștiga fără spectacol și fără glorie. Pe baza organizării, a seriozității, a disciplinei. Petrescu vrea să câștige și-l interesează mai puțin cum își atinge ținta. Fără să fie neapărat cinic, se ghidează după ideea că scopul scuză mijloacele. Nu întâmplător s-a plâns: „Am mai puține soluții anul ăsta!”. Deși sâmbătă i-au lipsit Culio și Țucudean, are destule.

Dornică să arunce la coș eticheta de blatistă, primită după non-combat-ul din partida cu FCSB, Astra a început mai bine, în vână. Nici ea nu și-a creat mari ocazii, dar a avut o posesie superioară. A cedat presiunii din debutul reprizei secunde, vulnerabilă evident în zona fundașilor centrali. E greu însă să joci, băieții au spus-o răspicat, când n-ai luat leafa din decembrie!

Nu prea înțeleg, pentru că nu prea poate înțelege nimeni, ce se întâmplă la Giurgiu. De ce nu-s bani dacă Astra s-a tot împrumutat sume considerabile de la FCSB?! Nu pretind, ca alții, că Ioan Niculae n-a făcut nimic pentru oraș și pentru locuitorii acestuia. Fals, a făcut multe.

A adus o echipă de L1, a construit un stadion modern, a investit. Dar să fii unul dintre cei mai bogați români și, în ciuda unei averi imense, să nu-ți plătești angajații cu lunile nu-i de înțeles! Chiar nu e.