Leo Messi peste Pele? 

Marcând în minutul 53 al partidei cu Eibar din etapa a 17-a din Spania, 3-0, Lionel Messi a ajuns la 400 de goluri în LaLiga, performanță unică. Record pe care specialiștii îl consideră fabulos și aproape imposibil de egalat

În ideea că următorul în acest clasament al eficacității e Cristiano Ronaldo, 311 goluri în 292 de meciuri, plecat însă în Italia, la Juventus, după 9 ani petrecuți la Real Madrid. Iar alți golgeteri din LaLiga, retrași demult, se află departe în spatele superstarului argentinian: Hugo Sanchez cu 234 de goluri, Raul cu 228, Di Stefano cu 227 și așa mai departe.

Noua ispravă a lui Messi a stârnit, ori a reluat, dezbaterea privind rivalitatea sa cu Pele și cu Maradona, pe care destui îi consideră superiori lui Leo. Destui, dar nu toți. Ignorându-l pe Maradona, deși El Pibe de Oro se vrea mereu băgat în seamă, nu puțini apreciază că aceste 400 de goluri realizate de Messi în campionat atârnă mai greu decât cele 1.281 marcate de O Rei Pele în 1.364 de meciuri ale întregii cariere. Sigur, asta fără a ne îndoi de calitățile excepționale ale lui Pele, desemnat în 1999, la vârsta de 59 de ani, Fotbalistul Secolului XX.

Vechiul meu prieten Vladimir Moraru, vreme îndelungată corespondentul Gazetei la Los Angeles, s-a numărat printre ziariștii care au animat discuția respectivă. Admirator fanatic al lui Messi, el a contestat supremația lui Pele într-un articol publicat în 2012 pe un site american. Articolul a avut un ecou deosebit. I-am dat dreptate lui Vlady, deoarece 1.091 din golurile Perlei Negre au fost marcate pentru Santos între 1956 și 1977, când Santos evolua (majoritatea timpului) în campionatul statului Sao Paulo. În așa-numitul Campeonato Paulista.

Cum în Brazilia nu exista pe atunci un campionat național, Pele înscria la foc automat în fața unor adversari ultramodești, gen Abatorul, Girueta ori Laromet, dacă nu vă supărați. De cinci ori la 8-1 cu Ypiranga în 1958 și cu CA Juventus la 10-1 în 1961, de patru ori cu Jabaquera la 8-2 în 1962 și cu Prudencia la 8-1 în 1964, de 8 ori la 11-0 cu Ribeirao Preto în 1964 etc. Să fiți de acord că golurile împotriva unor asemenea adversari de duzină valorează cât o ceapă degerată pe lângă cele marcate de Messi în poarta Realului (18), a lui Atletico (23) ori a Sevillei (25).

Nu pretind, Doamne, ferește!, că Messi i-a luat fața lui Pele. Cei doi sunt dificil de comparat, chiar imposibil, pentru că au jucat în epoci și în condiții diferite. Afirmație valabilă și dacă ne referim la Maradona, celălalt candidat la Everestul balonului rotund. Acesta însă nu vorbește degeaba când îi reproșează lui Messi, pe care-l iubește, că n-are anvergura unui lider, ceea ce se vede mai ales la națională. Sincer, Leo chiar n-are. Pe de altă parte, Barcelona a fost mai puțin Iniesta și Xavi, mai puțin Guardiola, cât a fost și a rămas Lionel Messi. Care a dat și dă ora exactă pe Camp Nou, oferind goluri de vis și pase de geniu.

Atins (sau nu) de Sindromul Asperger, o formă de autism ce afectează dezvoltarea intelectuală, Leo e un taciturn, un însingurat. Îi scoți cuvintele din gură cu cleștele, din care pricină n-am reușit vreodată să-i iau un interviu. Deși l-am întâlnit în câteva rânduri și am încercat. Cu mingea la piciorul stâng, cu care n-o lovește, ci o dezmiardă, Leo n-are pereche. E Dumnezeu pe pământ, o recunoaște unul care simpatizează de-o viață cu Real Madrid. Și nu trebuie să ne mirăm că e cine e dacă-i adevărat că de Asperger au mai suferit, între alții, Mozart și Einstein.