Teja după Dică 

Eșecul de acasă cu CFR Cluj din etapa de adio a stagiunii l-a costat postul pe Nicolae Dică.

Fusese prevenit de Gigi Becali că va fi dat afară în cazul în care va termina la mai mult de trei puncte în urma campioanei. A terminat la șase și s-a trezit pus pe liber. În stilul său pretins creștin, amestecând rugăciunile cu amenințările și sfidările cu regretele, latifundiarul i-a arătat ușa unui antrenor căruia îi făcuse destule declarații de amor.
Pe Dică l-a curățat înfrângerea cu campioana, devenită astfel favorită să ia încă un titlu.

Dar și faptul că, de regulă ascultător, în banca lui, a îndrăznit să-l înfrunte pe Becali. Nu numai că i-a schimbat pe Fl. Coman și pe Man, preferații patronului, apoi și pe Moruțan, pe care abia îl introdusese!, însă s-a găsit să-l bage pe Al. Stan, trecut definitiv de Gigi pe lista neagră!

În ciuda faptului că schimbările au înviorat prestația roș-albaștrilor, care au irosit trei ocazii de egalare spre final, ele au provocat demiterea lui Dică. Dacă Becali ar mai fi putut înghiți înfrângerea, deși cu noduri, curajul tehnicianului de a decide singur, independent, l-a înfuriat peste măsură. Scoaterea lui Moruțan după 36 de minute a umplut paharul. Paradoxal, tocmai curajul avea să-i fie fatal lui Dică.

Apelând la statistică, domeniu rupt de orice sentimentalism, descoperim un aspect interesant. Că bilanțul lui Nick, numit la FCSB pe 1 iunie 2017, nu e de lepădat: 46 de victorii, 18 remize și 16 eșecuri, adică o rată de succes de 65 la sută. Nu-i de top în condițiile în care Becali a investit 11 milioane de euro în jucători după instalarea lui Dică (Fl. Coman trei milioane, Nedelcu două, R. Benzar 1,7, Moruțan 1,2 și așa mai departe), dar nici de luat în râs. E decent.

Doriți o comparație? Cu toate că Gaz Metan a lăsat o impresie plăcută în sezonul de toamnă-iarnă, rata de succes a lui Mihai Teja reprezintă 42 la sută! Cu o linie de clasament 23-7-8-8, succesorul lui Dică a realizat mai puțin decât cel căruia i-a urmat. Sensibil mai puțin.

Apropo de Teja, unii s-au grăbit să interpreteze precedentul meu articol drept o piedică pusă noului antrenor al FCSB. Pasămite, dacă n-aș fi distrus munca acestuia, aș fi minimalizat-o. N-aș fi respectat-o suficient. Fals, pe de-a întregul fals! Am scris că Teja, 40 de ani, e un tehnician școlit și interesant. Promițător, de perspectivă. Am precizat însă că „n-are nicio performanță notabilă”.

Degeaba s-au supărat unii, pentru că Teja chiar n-are n-are nicio performanță ori nu știu eu?! Fără să insist că a plecat de la U21 după 43 de zile în 2014 și de la Pandurii Tg. Jiu după 19 în 2017, rămân la părerea că, dacă-și propunea să câștige campionatul în curs, Becali trebuia să aducă un antrenor cu experiență și autoritate. Unul, să spun așa, verificat.

E posibil însă să mă înșel. E punctul meu de vedere, nicidecum verdict, dar și al altora. De pildă, al lui Dan Petrescu („Dică nu merita dat afară!”) și al lui Valeriu Iftime („Nu l-aș felicita pe Becali că l-a adus pe Teja”), al altora. Când te-ai fript cu un antrenor începător, logic e să nu mai mergi pe același drum, ci să încerci altceva. Să nu mai iei unul care să-ți execute indicațiile orbește.

Sincer, m-aș bucura ca Teja să confirme și să mă contrazică. Trist e că îi privim ca pe dușmani, niște trădători de țară, pe cei care au altă opinie decât a noastră și-i înjurăm ca la ușa cortului. E trist și dureros.