În vârful muntelui
George Țucudean, pe care l-am votat pe locul 1, a ieșit fotbalistul anului și firește că mă bucur. Pentru că am ales bine, dar și pentru că, mai ales asta, Țucu merita din plin această onoare! Adresată unui atacant pur-sânge, […]

George Țucudean, pe care l-am votat pe locul 1, a ieșit fotbalistul anului și firește că mă bucur. Pentru că am ales bine, dar și pentru că, mai ales asta, Țucu merita din plin această onoare! Adresată unui atacant pur-sânge, unui golgeter pe care l-aș numi născut, dar și făcut. De ce și făcut? Pentru că Țucudean chiar a tras de el ca să devină Number One. A muncit, a transpirat.
M-a cucerit la el, și continuă să mă impresioneze, amănuntul că, deși provine dintr-o familie bogată, bunicul său conducând la Arad o afacere cu mobilă de miliarde și miliarde de lei, George a jucat și joacă de plăcere, nu de nevoie. Triplu campion acasă, cronologic cu Steaua, cu Viitorul și cu CFR Cluj, n-a reușit peste hotare, nici în Belgia, nici în Anglia.
N-a dezarmat. A strâns din dinți și a mers mai departe și mai sus. Până în vârful muntelui. Se zice că în viața unui artist satisfacțiile vin la timp ori vin degeaba. Pentru George Țucudean, felicitări!, au venit la timp și are cu ce să se laude în fața celor doi băieți ai săi. Cărora le va lăsa moștenire, între altele, un garaj cu mașini de aproape un milion de euro, dar și un exemplu de urmat.