Moștenirea Bursucului
Împotriva cursului jocului, CFR a învins la Ovidiu și și-a consolidat poziția de lider.
Viitorul a fost superior la toate capitolele, 54 la sută posesie, 8-2 la cornere, 7-2 la șuturi pe poartă etc, dar degeaba. În condițiile în care echipa oaspete n-a tras nici măcar un șut pe poarta lui Cojocaru după pauză, Arlauskis a salvat-o în minutul 60, când a respins miraculos „capul” lui Mladen. De altfel, Viitorul ratase o ocazie imensă, prin Voduț, și în prima repriză.
De partea cealaltă, experimentată, riguroasă, campioana en titre a exploatat la maximum singura oportunitate avută. Mladen a alunecat, Omrani l-a servit pe Țucudean, iar acesta a înscris golul ce va aduce CFR-ului a șaptea victorie consecutivă în deplasare. Ca de obicei, George a fost iarăși omul potrivit la locul potrivit în momentul potrivit.
Ca să-și odihnească golgeterul pentru derby-ul cu FCSB de sâmbătă, dar și ca să conserve avantajul, Conceição l-a înlocuit pe Țucudean la capătul unei ore de joc. Concomitent, țintind egalarea, Hagi a scos un fundaș (Șt. Boboc) și a introdus un atacant (V. Ciobanu). Trebuie că Hagi a gândit ori la bal, ori la spital în clipa în care l-a urcat pe fundașul De Nooijer în linia mediană. Nu i-a reușit, clujenii apărându-se precis, cu sânge rece. Deși adesea înghesuiți în jumătatea proprie, ei au lăsat permanent impresia că stăpânesc situația. În consecință, am înțeles încă o dată cum de-au luat doar 12 goluri în 20 de meciuri, nu 22 ca FCSB ori ca Viitorul.
În ciuda faptului că Hagi a declarat la sfârșitul partidei că e fericit deoarece puștii lui au etalat un joc de calitate, cu siguranță că scorul l-a necăjit. Adevărul e că Viitorul a ieșit frumos din apărare, a dezvoltat cursiv și a pasat lejer, numai că s-a încurcat la finalizare. Acolo a devenit previzibilă și, ca atare, ușor de contracarat.
La rându-i, Conceição a schimbat foarte puțin din ce i-a lăsat Dan Petrescu. Probă că a început la Ovidiu cu garnitura moștenită, aceiași jucători și aceeași așezare!, completată în ultimele minute cu Al. Ioniță II și cu Lang. Apropo, nu insist, dar de ce a plătit CFR un milion de euro pe Ioniță II și 700.000 pe V. Costache, ca să-i țină pe banca de rezerve?!, iată o întrebare la care pare imposibil de răspuns. În fond, fiecare face ce vrea cu banii lui, dar ne putem mira. Avem acest drept, nu?
Meritul antrenorului portughez constă în aceea că n-a modificat nimic sau mai nimic din ce mergea bine. A păstrat nu doar formula Bursucului, ci și atitudinea. Stilul economicos, pragmatic, însă foarte productiv. Capabil să scoată puncte din piatră seacă. Fidel concepției machiavelice că scopul scuză mijloacele, CFR-ul lui Conceição, copia celui al lui Dan Petrescu, joacă la câștig. Exclusiv la câștig. Cu orice preț, inclusiv sacrificând spectacolul. Astfel a triumfat și la Ovidiu, unde a obținut o victorie fără glorie, dar cu greutate în aur.
Cum la succese se ajunge prin goluri, iar fanfara cântă numai pentru învingători, abordarea formației din Gruia culege de regulă roade, dar și elogii. Nu pe toți îi entuziasmează însă exprimarea respectivă. Logic. Pentru că, pe cât de eficient e fotbalul oferit de CFR, pe atât e el, din păcate, de zgârcit. Uneori chiar urât, neplăcut ochiului.