Mircea, când te-ai înșelat?!
În editorialul precedent, am exprimat unele obiecții față de discursul și de prestația lui Rednic după a patra sa venire la Dinamo, rezerve drastic sancționate de către fani
Am devenit brusc unul dintre „adulatorii lui Gigi Becali”, jignit de cei care-și închipuie că înjurăturile pot ține loc de argumente. Am scris cumva că Rednic e antrenor slab? Nici vorbă. Dimpotrivă, am subliniat că are calitate și palmares, fiind cel mai galonat tehnician din Liga 1. Campion cu Rapid și cu Dinamo. Am avut însă, și continui să am, observații legate de atitudinea sa.
De fapt, tot punându-și la colț jucătorii, ce-a vrut Rednic să spună? Că antrenorii dinaintea lui au greșit când au adus fotbaliști de duzină. Mai ales, Bratu. De acord că acesta n-a făcut cele mai reușite transferuri, OK, dar Rednic o mai spusese. A declarat-o după primul meci, de ce trebuia s-o repete după al doilea și după al treilea?! Ce-i mult strică totdeauna.
Unul din marii noștri antrenori (căruia nu-i public numele deoarece nu i-am cerut permisiunea) remarca faptul că, de la o partidă la alta, Mircea Rednic n-a adus nimic nou în prestația echipei. Concret, nu s-a văzut nicio schimbare în bine. I-ar fi fost mai greu, opina respectivul tehnician, să perfecționeze repede organizarea defensivă. Era însă mai ușor, teoretic, să umble la faza de apărare, dar nici asta n-a făcut. În al treilea meci disputat împotriva unei divizionare C, „câinii” au primit două goluri în 90 de minute și trei în 120! Conform obiceiului, Rednic nu și-a asumat nici măcar parțial eșecul. S-a grăbit să arunce vina pe jucători.
A arătat cu degetul spre aceștia, de parcă treaba lui era să-i analizeze, nu să-i antreneze! Fuga lui de răspundere a reamintit de recentele afirmații ale lui Prunea cum că „întreaga problemă la Dinamo e că nimeni nu-și asumă nimic. Nici conducătorii, nici antrenorii”. Iată, n-am zis-o numai eu, ci și un „tricolor” ce a apărat în peste 200 de întâlniri poarta alb-roșiilor. Prunea a câștigat campionatul și Cupa cu Dinamo.
Spre deosebire de alții, nu pretind că Rednic și-a îndepărtat jucătorii. Pasămite, dând în ei, i-ar fi speriat și împins spre indiferență. Chiar i-a înrăit. Pretind însă că, în raport cu Rednic și cu fotbaliștii lui, folosim unități de măsură diferite. De pildă, după trei meciuri fără victorie, Rednic, personal, nu și-a reproșat nimic. Lui Grozav însă, i s-a cerut imperios să plece, deși evoluase în doar două partide ca integralist! Corect, Grozav trage în piept fotbalul de la o vreme. Probabil și-a umplut buzunarele în Rusia și în Turcia, așa că nu se mai omoară. Părerea mea e însă că el putea și trebuia făcut să joace, nu trimis la plimbare! Pentru evaluarea lui Rednic ar mai fi timp. Pentru a lui Grozav n-a fost.
Altfel, e frumos că lui Mircea i s-a lăsat mâna liberă la transferuri și că fanii au deplină încredere în el. Atât că și un antrenor cu experiență (ca și un ziarist cu experiență) se mai poate păcăli. Azi, când Rednic a forțat rezilierea contractului lui Mezague, i-aș reaminti că el însuși l-a titularizat pe acesta la Mouscron în 17 partide! Când francezul a semnat cu Dinamo, în septembrie, Rednic îl lăuda ca „fundaș puternic, cu un joc de cap foarte bun. Are personalitate, tocmai de aceea i-am dat banderola. E un băiat serios”. Să credem că Mezague a uitat fotbalul în doar două luni?!
Totuși, când s-a înșelat Mircea, atunci sau acum?! Cu același prilej, cel poreclit Strâmbul mai susținea că „Mezague are și minusuri, dar eu nu vorbesc niciodată în public despre așa ceva. Niciodată nu m-ați auzit să vorbesc urât despre vreun fotbalist”! Fără comentarii.