Ochiul dracului

Într-un recent interviu pentru Telekom Sport, Hagi a părut să regrete decizia din momentul în care s-a despărțit de Barcelona și, în loc să se îndrepte spre Newcastle, a bătut palma cu Galatasaray

Practic, n-ar fi avut de ce să regrete dacă realizăm că a câștigat imens cu Cim Bom. Pe lângă opt trofee în Turcia, între care patru titluri de campion, a luat Cupa și Supercupa Europei. Și totuși, judecând cu mintea din 2018 ce s-a întâmplat în 1996, Gică lasă impresia că atunci a greșit. Newcastle însemna altă piață, altă imagine, altă lume.

Deși Kevin Keegan a insistat să vină la Newcastle, Gică a solicitat un salariu mai mare decât îi propuseseră englezii. Refuzat, a optat pentru Istanbul. El însuși mărturisește ce l-a convins: „M-am dus la Galata pentru că erau mai mulți bani. M-am dus la cine a dat mai mult”.

În zilele noastre, Gicu Grozav a ales altă cale. Internaționalul de 28 de ani a respins generoasa ofertă înaintată de FCSB, dar a acceptat-o pe cea a lui Dinamo, una de două ori și jumătate mai mică! În timp ce Gigi Becali punea pe masă un salariu lunar de 25.000 de euro, ba și o sumă consistentă la parafarea acordului, Ionuț Negoiță s-a oprit la 10.000 și n-a scos un cent în plus! În condițiile în care, sosit liber de contract, Gicu ceruse inițial 50.000 de euro la semnătură și scăzuse pretențiile la 30.000.

Refuzul cu pricina nu i-a picat bine lui Becali, mai ales că i s-a transmis de către MM că Grozav nu va juca niciodată în țară la CFR Cluj și la Steaua.

Acum, că Gigi a vrut să-l ia pe Grozav pentru valoarea lui, exprimată și de cele 27 de prezențe și 5 goluri în tricoul naționalei, ori cu intenția de a-și oftica „eterna rivală” e greu de spus. Cert e că atitudinea lui Gicu i-a plăcut latifundiarului, chiar l-a impresionat. „Toată considerația pentru el, băiatul ăsta e un adevărat dinamovist!”, s-a resemnat Becali.

Corect, Grozav s-a purtat ca un dinamovist trup și suflet. Numai că, în paranteză fie spus, venirea lui în Ștefan cel Mare nu rezolvă problemele unei echipe la care s-au comis în ultima vreme erori peste erori. Cea din urmă fiind îndepărtarea lui Dănciulescu, ordinul absurd de a nu-l primi nici ca spectator pe cel care a bifat peste 250 de meciuri pentru „câini” numai în Liga 1! Excesul de trufie face rău.

Altfel, nu știu câți bani a strâns Gicu de-a lungul carierei, dar nu-l plâng. La Terek (Ahmat) Groznîi, în Cecenia, a fost plătit cu 500.000 de euro anual, iar de la Bursaspor a încasat 275.000 în 6 luni. Dacă n-ar avea, nu și-ar permite s-o finanțeze pe Unirea Alba Iulia, echipa la care s-a lansat în 2007. Deci are.

Pe de altă parte, aș ezita să-i ridic statuie pentru că a ținut morțiș să joace la Dinamo, la Dinamo și numai la Dinamo. Demnă de respect, opțiunea lui dovedește fermitate, dar atât. Nu neapărat și caracter în contextul unui fotbal profesionist în care jucători faimoși ajung să se transfere de la Real la Barcelona, de la Inter la Milan etc. De la un dușman la altul și invers.

Ce mi-am propus cu această notiță? Nimic special. Doar să arăt că într-o lume în care elementul material face și desface totul, iar noi, majoritatea oamenilor, suntem robii lui, există cineva care nu sacrifică un principiu, ori măcar o idee, de dragul banului, ochiul dracului. Pe el îl cheamă Gicu Grozav.