O demisie neexplicată

După zile de agitație, provocată de plecările lui Bratu și Dănciulescu, steagul alb flutură din nou la Dinamo. Întărâtate, spiritele s-au mai liniștit.

Deși mazilit, Bratu pare împăcat cu ideea și se desparte de „câini” fără resentimente. Bucuros că Ionuț Negoiță, socotit până ieri principalul adversar, l-a lăsat să înțeleagă că l-ar primi cândva înapoi.

În normalitate se înscrie și dedicația fostului tehnician pentru Claudiu Niculescu, succesorul său. „Merită să fie antrenor la Dinamo, n-am de ce să fiu supărat pe el”, a declarat „Mitraliera”. Iar Niculescu i-a răspuns la fel: „Eu și băieții trebuie să respectăm mult munca lui Bratu. Sunt sigur că va ajunge un mare antrenor”. Să observăm cum se întoarce roata fotbalului. În aprilie 2018, FC Voluntari l-a dat afară pe Claudiu deoarece îl bătuse Dinamo cu Florin pe bancă, pentru ca, patru luni mai târziu, acesta să-i ia locul lui Bratu!

E bine că e bine în Ștefan cel Mare. Că e pace, fie ea și tulburată de protestul câtorva ultrași. Ei au manifestat zgomotos contra conducerii, de-a dreptul grobian, la conferința de presă prilejuită de instalarea lui Claugol. Oricând te poate deranja o persoană sau mai multe. În cazul respectiv, finanțatorul Ionuț Negoiță și președintele Alexandru David, dar asta nu înseamnă să-ți manifești nemulțumirea jignind grosolan.

În măsura în care dezaprob excesele unor așa-ziși suporteri, căci mitocănia merită combătută totdeauna, nu trec cu vederea nici greșelile comise de șefii clubului. Mai vechi ori mai noi, de regulă însă evidente. Denotând nepricepere și, mai grav, rea-voință. Defecte manageriale ce-au contribuit și ele, în paralel cu poticnelile de ordin tehnic, la prăbușirea în zona retrogradării. Între acestea, și tratamentul greu de justificat și de scuzat la care l-au supus pe Ionel Dănciulescu.

Rămâne o enigmă de ce, în ciuda insistențelor lui Niculescu, Danciu a refuzat să continue ca director general. Noul tehnician a recunoscut public că a încercat să-l convingă pe vechiul să prieten să nu părăsească nava, însă Dănciulescu n-a revenit asupra hotărârii. Surprinzător, n-a contat că amândoi s-au născut la Slatina și au aceeași vârstă, că au jucat împreună încă de la juniori, că au alcătuit mai târziu celebrul cuplu N&D etc. Ionel a ținut-o pe-a lui și a trântit ușa.

Tip discret, el nu se va lansa în comentarii pe marginea demisiei. Așa că nu vom afla ce l-a călcat pe nervi. De presupus însă că l-a dezamăgit perseverența cu care conducerea i-a rezervat un rol decorativ. Nici Negoiță, nici David nu l-au consultat, privindu-l adesea ca pe-o mobilă, ignorându-l. Din păcate, Danciu s-a complăcut să nu fie băgat în seamă.

Ca să nu mai spun, deși ar trebui, că i-au plătit ditamai directorului general un salariu de aproape 5 ori mai mic decât antrenorului! Adunate în timp, aceste supărări au umplut paharul și l-au împins pe Dănciulescu să plece. „Cu inima frântă”, dar a plecat.

Nu mai insist asupra gafelor șefilor întrucât nu vreau să fiu acuzat că stric atmosfera. Ratarea transferului lui Gicu Grozav, care a impresionat în clipa în care a zis nu unei oferte supertentante făcute de FCSB, e altă greșeală. Tocmai de aceea, îi invit pe decidenții roș-albi să arate mai rar cu degetul spre alții și să se uite mai des în oglindă. Îi vor vedea acolo pe unii dintre responsabilii actualului declin.