Materialul clientului

La Dinamo se adeverește proverbul că omului sărac nici boii nu-i trag

Pe lângă alte necazuri, s-a accidentat Pesici, iar echipa trebuie să plece pentru câteva săptămâni de la Săftica la Buftea. Gazonul de la Săftica urmează să intre în refacere. Dar necazul cel mare se leagă de poziția în clasament, locul 10 dând dureri de cap tuturor. Nu doar suporterilor, ci și șefilor. Perspectiva ca, având a doua cea mai slabă apărare din Liga 1, cu 16 goluri primite în 8 meciuri, Dinamo să rămână din nou în afara play-off-ului stârnește îngrijorare. Uneori chiar panică.

În consecință, n-a surprins pe nimeni recentul atac al președintelui din Ștefan cel Mare la adresa propriilor fotbaliști. Înainte de a arăta cu degetul spre Bratu, tehnician tot mai contestat, Alexandru David i-a amenințat pe băieți că vor plăti și ei, nu numai antrenorul. „Jucătorii se înșală dacă își imaginează că lucrurile vor continua așa. Până nu reușim să ajungem în primele șase echipe, ar putea apărea și restanțe salariale”, a avertizat David.

Discuția nu e foarte simplă atâta vreme cât, fixând la 10.000 de euro plafonul salarial, Dinamo n-a putut lua fotbaliști de top. Deoarece aceștia doresc mulți bani, clubul nu și i-a permis. Ultimul exemplu e al lui Gicu Grozav, refuzat pentru că a pretins 15.000 pe lună, deși n-a mai evoluat la Bursaspor (unde s-a mutat în ianuarie de la Karabuk) din 15 aprilie. Iar până atunci, n-a fost integralist în niciuna din cele 8 partide bifate!

Nu pare logic ca toate oalele să se spargă în capul lui Bratu, care a lucrat adesea, cunoașteți expresia, cu materialul clientului. Concret, nu cu ce-ar fi vrut, ci cu ce i s-a oferit. Și nu i s-au oferit cine știe ce valori, dovadă că nimeni nu l-a contrazis când a afirmat că „Pe Axente și pe Popovici (n.a care au dezamăgit) nu i-am transferat eu!”.

Nostalgici după epoca, altminteri tulbure, în care Dinamo arunca în stânga și-n dreapta cu banii, fanii îi reproșează lui Ionuț Negoiță că are arici la buzunar. Mai corect spus, la ambele buzunare. Fără să-l apăr pe Negoiță, nici nu l-aș acuza foarte tare. După ce-a scos gruparea din insolvență, face și omul ce poate, dar caută să păstreze un echilibru financiar. Atât are, atât dă. N-a promis marea cu sarea, deci nu și-a încălcat cuvântul. Probabil c-ar vinde afacerea, însă nu se grăbește nimeni s-o cumpere.

În ceea ce-l privește pe Bratu, căruia i s-a pus în vedere că un eșec vineri în Copou l-ar putea costa postul, mă declar mai aproape de Pârcălab decât de Dinu. În măsura în care Săgeata Carpaților de odinioară susține că antrenorul trebuie lăsat măcar până la iarnă, „Parcă ar fi totuși un plus cu Bratu”, Mister e mai dur, mai tranșant. Dar ăsta-i stilul. Fără să fie un om rău, Dinu nu acceptă să-l calce cineva pe bătături. Iar cine-l calcă intră în gura lui și nu mai scapă ușor. Îl toacă, îl mărunțește, devine caustic și chiar nedrept. Mister simte însă calitatea și o prețuiește.

În concluzie, înclin să cred că Bratu merită sprijinit și încurajat, nu aruncat peste bord. Nu-i singurul de vină pentru insuccesele „câinilor”. Să afle, deși mă îndoiesc să reprezinte o noutate pentru el, că speranța moare ultima. Dar moare. La fel, și răbdarea are un capăt. O limită.