Generația, nu regula!
La acest 2-0 cu Bosnia, selecționata U21 n-a entuziasmat. A jucat însă cum și ce trebuia într-un meci de calificare. Realist, pragmatic. L-a dominat cap-coadă și a reușit un pas important, chiar decisiv, spre turneul final european din 2019. Turneu […]
La acest 2-0 cu Bosnia, selecționata U21 n-a entuziasmat. A jucat însă cum și ce trebuia într-un meci de calificare. Realist, pragmatic. L-a dominat cap-coadă și a reușit un pas important, chiar decisiv, spre turneul final european din 2019. Turneu la care România n-a mai participat de fix două decenii. Atunci, cu Pițurcă pe bancă, a câștigat pe linie în preliminarii, 8 din 8! Acum, când mai are de disputat partidele cu Țara Galilor și Liechtenstein, ambele pe teren propriu, pare-se că și-a suit sacii în căruță. Și sceptic să fii, tot gândești că nu mai poate rata calificarea.
Marți, cei mai buni jucători ai noștri au fost în opinia mea Cicâldău și Ianis Hagi. Vorbind despre ei, vorbim din ce în ce mai convingător nu despre promisiuni, ci despre certitudini. Referitor la Ianis, autorul unui gol superb înscris direct din corner, Puiu Iordănescu constata că „A crescut extrem de mult. Mai are unele lacune, dar a crescut fantastic și ar trebui adus în lotul lărgit al naționalei”.
Iată-l pe Hagi jr. remarcându-se după ce vreme îndelungată destui l-au luat peste picior ca fiind „băiatul lui tata” și s-au îmbulzit să-l conteste. La fel au pățit, deși la altă scară, Răzvan Lucescu și chiar Edi Iordănescu, comparați mereu și în pierdere cu părinții lor. Spre a depăși această condiție, respectivii au avut nevoie de multă tărie sufletească. De moral. De bărbăție. Nu le-a fost ușor să suporte ironiile, uneori și mojiciile, dar au ieșit învingători.
Dacă l-am pomenit pe Hagi, către care unii n-au contenit să arate cu degetul cum că și-ar împinge de la spate fiul, n-ar strica să numărăm câți dintre „tricolorii” convocați pentru confruntările cu Muntenegru și Serbia au trecut pe la Academia din Ovidiu. R. Benzar, Cr. Manea, Bălașa, R. Marin, T. Băluță, Mitriță, Țucudean și, mai nou, Drăguș, adică 8! Fără Cr. Ganea și Fl. Tănase, convocați mai demult. Adăugându-i și pe cei chemați la tineret pentru „dubla” Portugalia-Bosnia, Căbuz, Boboc, V. Ghiță, Nedelcu, Ciobanu, Mățan, Fl. Coman, Cicâldău și Ianis, putem trage lesne concluzia că fotbalul românesc stă pe umerii lui Gică Hagi. Pe care unii, niște ăia, continuă să-l atace și chiar să-l înjure! Iar asta într-un moment în care generația cu pricina e strâns legată de Gică Hagi.
Întorși la izbânzile obținute de tineret, să admitem că la ascensiunea de astăzi a contribuit și introducerea regulei U21 în Liga 1. Doar că această lege nu trebuie supralicitată, degeaba se împăunează inițiatorii ei din FRF de zici c-au descoperit America! Fie și pentru că, au demonstrat-o Crăițoiu, Răureanu și Udrea în Gazeta de marți, din garnitura de start aliniată de Rădoi la 2-1 cu Portugalia numai Fl. Ștefan și Man au profitat de legea federală ca să joace, 2 din 11! În consecință, apreciez că dublarea numărului de fotbaliști eligibili pentru „naționala” de tineret din sezonul viitor e o exagerare. Ba și un risc în perspectiva abordării cupelor continentale. Sunt de părere, și nu doar eu, că nu regula a făcut posibil saltul, ci apariția unei generații talentate și conștiincioase. Ei îi putem spune liniștiți Generația Hagi.
Un cuvânt de laudă pentru Mirel Rădoi, care gestionează inteligent acest final de campanie. Fair, el n-a uitat să-i mulțumească lui Daniel Isăilă, sub conducerea căruia echipa a susținut 6 meciuri din 8. Isăilă a format și a lansat actualul lot. La rându-i, inspirat și modest, cu un discurs decent, Rădoi a dovedit că nu-i lipsește nimic ca să devină antrenor de top. El și băieții lui merită cu prisosință să le ținem pumnii strânși.