Așa respect, atâta prețuire

S-au hazardat unii decretând că echipa Rusiei de la CM 2018 e cea mai slabă din istorie. Prostie, răutate ori doar invidie?

Cert e că antrenorul Cercesov și băieții lui le-au cam închis gura contestatarilor. Învingând Arabia Saudită cu 5-0 și Egiptul cu 3-1, Sbornaia și-a asigurat locul în „optimi” încă din primele două meciuri. În schimb, li s-a atras atenția lui Akinfeev et Comp. că au bătut pe nimeni și să nu-și nu ia viteză. Să aștepte confruntarea cu Uruguay.

Care Uruguay, într-adevăr, i-a servit o lecție Rusiei. A umilit-o cu 3-0, eșec ce trebuie să le fi readus la realitate pe gazdele Mondialelor. O realitate crudă în condițiile în care Cercesov a folosit aproape aceeași garnitură din întâlnirea victorioasă cu Egipt. În plus, eliminarea lui Smolnikov din minutul 37 n-a putut constitui o scuză deoarece în momentul în care fundașul lui Zenit a văzut al doilea cartonaș galben era deja 2-0 pentru sud-americani!

Dacă specialiștii deschid lista revelațiilor de la CM cu Anglia, Belgia și Croația, ca să situeze la polul opus Argentina și Polonia, unii se referă chiar și la Brazilia și Germania, atunci Uruguay trebuie socotită o nucă tare. Dovadă că „naționala” celestă a realizat maximum de puncte din 3 partide fără să primească vreun gol!

Nu surprinde că echipa e puternică. Logic să fie câtă vreme sub comanda lui Tabarez, cel mai vârstnic tehnician de la actualele Mondiale, 71 de ani împliniți pe 3 martie, se găsesc superfotbaliști precum Godin, Caceres, Cavani sau Suarez.

Personajul principal rămâne antrenorul Oscar Washington Tabarez Silva. După ce a condus Uruguayul în perioada 1988-1990, el a revenit pe bancă în 2006, pentru ca în 2010 să dispute, 2-3 cu Germania, finala mică a CM din Africa de Sud, iar în 2011 să câștige Copa America. Cum Theo Jumătate a scris un text emoționant despre Tabarez și despre neuropatia de care suferă, din 2016, cel alintat El Maestro, Sindromul Guillain-Barre, nu insist.

Recunosc însă că m-a mișcat modul în care, amenințat cu paralizia, Tabarez continuă să lucreze, deși se poate deplasa numai cu ajutorul cârjelor. Dar și mai tare m-a impresionat atitudinea șefilor federației din Montevideo de a păstra în funcție un tehnician grav bolnav, silit să dirijeze antrenamentele de la bordul unui scuter sau al unei mașinuțe de golf! Mă îndoiesc că la noi ori prin vecini ar fi de imaginat așa respect. Atâta prețuire.