Smântâna din fasole
Am încercat să explic zilele trecute de ce Gigi Becali îl scoate în față pe Vasi Geambazi, nepotul care ar fi devenit, după retragerea latifundiarului, patron la FCSB.
Pentru că se teme ca formația lui să nu fie depunctată în urma memoriului depus de CFR Cluj, prin care clubul clujean l-a acuzat de declarații xenofobe. S-a discutat atât pe marginea subiectului încât nu-l reiau in extenso.
Apreciez încă o dată că frica lui Becali e exagerată. În raport cu memoriul amintit și, la fel, cu realegerea lui Răzvan Burleanu ca președinte, personaj împotriva căruia fostul parlamentar s-a pronunțat ferm și repetat. Exagerată în ideea că la ora afirmației „Nu vreau ca în anul Centenarului României titlul să fie câștigat de o echipă ungurească!”, Gigi nu mai deținea nicio funcție oficială la FCSB. Nu mai era acționar, ori administrator, era doar suporter. Pe de altă parte, intervențiile reclamate din Gruia nu s-ar încadra, e o opinie mai largă, în categoria ieșirilor dușmănoase la adresa minorității maghiare.
În situația incriminată, Becali n-a vorbit ce trebuia și s-ar fi cuvenit să tacă. Dacă tăcea, filosof rămânea. Dar nici să pierdem măsura și, căutând vinovați cu orice preț, să facem din țânțar armăsar.
Pe post de Stan Pățitul, Becali trebuie să-și fi adus aminte că paza bună trece primejdia rea. Ca atare, l-a promovat asiduu pe „nepotul Vasi”. Acesta nu apare însă, din cauza emoțiilor, la televiziune, unde speakerul „echipei familiei” continuă să fie Gigi. Până când, scuturându-se de trac, Geambazi se va înscrie la cuvânt. Totuși, e greu de înțeles de ce-ar fi neapărată nevoie ca unul dintre ei să se producă zilnic pe micul ecran, pe lângă directorul de imagine, Helmuth Duckadam, e chiar imposibil de înțeles. Să ne închipuim însă că neamul lor e guraliv și să nu ne agităm degeaba. Dar și așa, membrii clanului ar trebui să învețe din atitudinea lui Valeriu Argăseală. Președintele Consiliului de Administrație nu se vede și nu se aude în ultimul timp. Persoană discretă, evită polemicile, gâlcevile, capcanele.
Altminteri, neașteptatul eșec suferit de FCSB în Copou, care i-a îngustat serios drumul către izbânda finală, nu încetează să provoace comentarii în valuri. Între ele și cele, excentrice, lansate de Dumitru Dragomir. Ex-președintele LPF a mirosit că la Iași a fost ceva în neregulă, „de rupt gâtul”, dar nu gâtul lui Dică, nu, ci cel al lui Becali! „Pe Gigi au vrut să-l ardă!”, a decretat Oracolul din Bălcești, considerând că jucătorii, în frunte cu Budescu și Alibec, și-au propus să se răzbune pe Războinicul luminii, și au reușit. De ce să se fi răzbunat? Pentru că „n-a știut să se poarte și a stat numai cu biciul pe ei!”.
Nu împărtășesc această opinie, deoarece pare absurd, ilogic, ca fotbaliștii să uneltească împotriva unui patron care-i plătește generos, cu 25.000 de euro lunar pe Budescu, cu 20.000 pe Alibec, Teixeira și Găman, cu 15.000 pe Gnohere și așa mai departe. Nebun trebuie să fii, iar cei menționați nu sunt, să dai intenționat cu piciorul șansei de a câștiga titlul și, calificându-te în grupele UCL, să ratezi o primă ce a însumat anul trecut 120.000 de euro de căciulă.
Ca și mine, Becali însuși consideră fantezistă, scoasă din burtă, versiunea lui Dragomir: „Nea Mitică are înțelepciune bătrânească, dar uneori bate câmpii. Are dreptate 90 la sută, dar 10 la sută dă cu smântâna în fasole!”. Corect, evitând un cuvânt neplăcut, Gigi s-a gândit la o formulă similară cu datul cu bâta în baltă. Aceeași Mărie cu altă pălărie, nu?