S-a umplut paharul!

Abia se încheiase partida Astra-Viitorul, 0-2 la Giurgiu, că patronul formației dunărene a și răbufnit.

„Vina înfrângerii e a portarului stadionului, care nu l-a anunțat pe domnul antrenor că avem meci de la ora 18:00. N-am văzut o adunătură de 11 jucători mai slabi! Domnul Edi Iordănescu se dă singur afară deoarece nu vorbește cu nimeni, nici măcar cu secunzii săi”, a declarat magnatul Ioan Niculae, pe jumătate nervos, pe jumătate ironic.

Urmarea am aflat-o toți: împins să plece, Edi a convenit cu conducerea clubului asupra unei despărțiri amiabile, care s-a produs imediat. N-a demisionat întrucât, dac-ar fi făcut-o, ar fi trebuit să suporte, pretind surse credibile, 150.000 de euro pentru ruperea unilaterală a contractului. Așa, susțin aceleași surse într-un moment în care Iordănescu jr. refuză orice dialog cu presa, el ar avea nu de dat, ci de luat. Restanțe de circa 50.000 de euro. Sumele sunt neoficiale, de aceea vă invit să le priviți ca atare.

În acest mod contondent, tipic însă fotbalului nostru, a luat sfârșit o colaborare de 10 luni. Cum pe marginea ei a punctat la fix, marți, Cristi Geambașu, n-am să insist foarte tare. Încep, pentru că mi se pare obligatoriu, prin a aprecia că Edi a făcut treabă bună la Astra. Foarte bună. O fi el mai tăcut, uneori chiar bizar, posibil să fi avut dreptate patronul Niculae, dar a dovedit și la Giurgiu că e meseriaș. Profesionist de top.

Altminteri, o echipă care a vândut majoritatea titularilor și, atenție!, a schimbat 18 jucători într-un singur sezon nu s-ar fi calificat în play-off. Trebuie să admitem, inclusiv Ioan Niculae, că pătrunderea unei Astre, golită de valori, în elita Ligii 1 a constituit pentru iubitorii fotbalului o mare și plăcută surpriză. Adevărul e că, având un lot restrâns și format din mers, ba și neplătit la timp, Astra se anunța mai degrabă candidată la retrogradare decât la play-off.

Nu-i numai meritul lui Edi că echipa ocupă în prezent locul 5. Dar e mai ales al lui. Cum îi aparține și acela că a reușit să ridice cota multor jucători. De pildă, Balaure și Butean au prins selecționata U21, iar Al. Ioniță II, cumpărat ulterior de CFR Cluj, chiar „naționala”. La fel, Iliev a devenit portarul reprezentativei Bulgariei, toate aceste ascensiuni petrecându-se în condițiile în care fotbaliștii giurgiuveni n-au beneficiat de prime de niciun fel, nici de obiectiv, nici de de joc. Uneori, nici măcar de o masă caldă după meci. Li s-a promis puțin, dar nu li s-a oferit, informații verificate, nici acel puțin!

Fără să fiu de acord cu Ioan Niculae, tip obișnuit să bată cu pumnul în masă și să fie ascultat în poziție de drepți, nu m-aș repezi să-l pun la zid. N-aș considera, precum alții, că a instaurat la Astra un regim de foame și de teroare. Totuși, a făcut multe pentru Giurgiu: i-a adus o formație de L1, a construit din buzunarul propriu un stadion modern etc. Pe de altă parte, părerea mea e că a greșit îndepărtându-l pe Iordănescu într-o manieră dictatorială, parcă împrumutată de la Gigi Becali. Sigur că Astra e echipa lui și-l costă, dar apare riscul să regrete că l-a determinat pe Edi să trântească ușa. Nu cumva să se repete pe Dunăre povestea tristă de pe Bega, unde Poli Timișoara n-a mai câștigat un meci, din 6, după retragerea lui Ionuț Popa. Forțată și ea.

Am auzit versiunea că Edi și-a luat bagajele deoarece, fiind băiatul tatălui său, are din ce trăi. La o adică, ar putea sta pe tușă cât vrea. O prostie, o aiureală. Indiferent cât de bogat e Anghel Iordănescu, și e, firește că, la 40 de ani, Edi are familia lui, copiii lui, viața lui. Cum nu atârnă de banii părinților, aș interpreta despărțirea sa de Astra ca un gest de revoltă și chiar ca un exemplu de demnitate. N-a mai înghițit nici sărăcia, nici umilința.