Drumuri îngustate

Nu împărtășesc opinia conform căreia CFR a venit în Bănie cu intenția să înghețe meciul pentru ca, pe baza pragmatismului său proverbial, să ia un punct ori chiar trei

Dimpotrivă, probabil agasat și el de eticheta lipită pe fruntea formației sale, Dan Petrescu și-a propus să schimbe impresia. Ca atare, dincolo de surpriza titularizării lui Omrani ca vârf, mutare ce l-a lăsat rezervă pe Țucudean, recent marcator pentru România în Israel, „Bursucul” a ieșit la joc din prima. Refuzând să tatoneze și să aștepte, el a împins liniile și a forțat ofensiva.

Nu l-a ținut mult. Nu atât din pricină că l-a încurcat Ad. Păun, care n-a reușit mai nimic, cât pentru că, pregătită de un absolvent la zi al Școlii Catenaccio, Craiova italianului Mangia a închis exact în stilul CFR-ului! S-a strâns în propria jumătate și nu s-a descoperit, atitudine ce i-a determinat pe ardeleni să se întoarcă după vreo 20-25 de minute la filosofia exprimată fără remușcări de Deac: „Eu vreau să câștig campionatul indiferent de condiții, putem practica și cel mai urât fotbal posibil!”.

În consecință, opunând două garnituri preocupate să se blocheze între ele, nu să creeze, meciul s-a mutat la mijlocul terenului și, fără să ofere satisfacții deosebite celor 27.000 de spectatori, dar și dureri de cap brigăzii de arbitri, a rămas acolo până la final. S-a rezumat la o ciocnire scrâșnită între liniile mediane și la un spectacol anost. Au lipsit golurile și ocaziile. Am consemnat o ratare de fiecare parte, Deac în minutul 68 și Mitriță în 74, un echilibru la aproape toate capitolele, posesie 49 la 51 la sută, 3-3 șuturi pe poartă etc. Ca atare, remiza albă trebuie socotită echitabilă. Spre regretul ambelor combatante, favorabilă însă mai ales FCSB-ului, știți de ce.

Dând Cezarului ce i se cuvine, CFR și U Craiova n-au ajuns conjunctural pe podiumul Ligii 1. E meritul lor, al tehnicienilor și al jucătorilor, parțial al suporterilor. Există însă, ca în majoritatea situațiilor, și un revers al medaliei. Când din trei întâlniri disputate în play-off faci două egaluri, evident că drumul către titlu ți se îngustează. Și mai tare atunci când, mă refer la U, nu izbutești să înscrii două partide la rând, nici la Ovidiu cu Viitorul, nici pe „Oblemenco” cu CFR!

Nu insist asupra lui Dan Petrescu deoarece în privința lui lucrurile-s clare. Un antrenor foarte exigent, chiar dur, căruia îi trebuie santinele care să-l asculte cu sfințenie, nu boemi care să miște în front. Poate de aceea, nu-i certitudine, doar o bănuială, nu-și găsește Al. Ioniță poziția într-o garnitură clujeană disciplinată și promptă ca un comando. La Petrescu e cu sudoare, nu cu floricele. De aceea, în ciuda celor 35 de ani împliniți în decembrie, Hoban continuă să fie concertmaistru. Implicit, el invită să ne uităm în special pe gazon și mai rar pe actul de naștere al jucătorului. Dacă se poate, deloc.

La rându-i, Mangia are o mare problemă, neluând-o în calcul și pe cea că, agitându-se pe margine din ce în ce mai des, tinde să semene cu confrații săi români. De acord că, desfundată, cu brazde care cedează la orice călcătură, suprafața de joc reprezintă un impediment pentru atacanții lui de buzunar. Mitriță, Gustavo și Băluță sunt împiedicați de teren să paseze și să alerge ca sprinterii, ei devin mai ușor de controlat, de oprit. Dar asta nu-i totul.

Ca și pe Napoli în Serie A, chinuită duminică de submediocra Sassuolo!, adversarii „au citit-o” pe Craiova în Liga 1. Au învățat cum s-o scoată din ritm și să-i închidă culoarele, momente în care U își pierde din eficiență, dar și din farmec. Iată de ce, dacă se gândește cu adevărat la câștigarea campionatului, Mangia trebuie să schimbe ceva, să inoveze. Altminteri, se va mulțumi cu locul 3, unul pe care mi-e teamă că entuziastul public din Bănie îl tratează drept un eșec.