Înecați la mal

Dar n-aș interpreta gestul său ca pe un capăt de țară și nu l-aș scoate pe autorul lui țap ișpășitor.

Dacă selecționata U19, căreia i-ar fi ajuns și un egal ca să se califice la Europenele din vară, a pierdut duelul decisiv cu Ucraina în condiții dramatice, încasând gol în minutul 90+2, la fel de adevărat e că ea nu merita să câștige partida respectivă. N-am văzut celelalte meciuri din grupă, dar în cel disputat marți la Ploiești elevii lui Boingiu au jucat mai slab decât cei pregătiți de Petrakov. În ciuda faptului că, teoretic, ei porneau ca favoriți. Avantajați de terenul propriu, de publicul restrâns, dar vocal, de amănuntul că A. Vlad, Haruț, Screciu, T. Băluță, Moruțan și Mățan au evoluat în Liga 1, fie și sporadic. Dintre ucraineni, numai Mikolenko a prins câteva confruntări ca titular la Dinamo Kiev.

De ce apreciez ca justă victoria urmașilor lui Șevcenko? Pentru că, nu mi-o luați în nume de rău, oaspeții au părut mai bine pregătiți fizic și psihic pentru un asemenea meci de totul sau nimic. Mai ales psihic, probă că în nici 20 de minute, după ce a înscris Moruțan (77), ucrainenii au răsturnat soarta întâlnirii. Practic, i-au lăsat pe băieții noștri să paseze degeaba și să obosească, în vreme ce ei, pe contraatac, s-au dovedit mai direcți și mai periculoși. Repriza 1 s-a terminat 0-0 și pentru că „tricolorilor” le-a surâs șansa în 3 rânduri, oaspeții irosind ocazii cât Casa Poporului.

La fel au stat lucrurile și după pauză. Abia înlocuirea lui Mățan (care părea gata să-și dribleze și propria umbră!) cu rapidul Micovschi, mișcare inspirată a lui Boingiu, a mai înviorat prestația noastră. Părea însă că ne-am mulțumi și cu 0-0, când Moruțan a izbutit să marcheze la capătul unui sprint irezistibil al aceluiași Micovschi. Golul a însemnat însă, din păcate, începutul sfârșitului. De bucurie, Moruțan și-a scos tricoul, a primit al doilea galben și și-a lăsat echipa în 10!

Evident că botoșăneanul a greșit. Dar n-aș interpreta gestul său ca pe un capăt de țară și nu l-aș scoate pe autorul lui țap ișpășitor. Și nici pe portarul A. Vlad, care a comis-o la golul întâi, făcând astfel uitate vreo două-trei intervenții salvatoare. Nu doar aceștia au pierdut meciul și calificarea, ci toți ceilalți. Întregul colectiv, în frunte cu mult lăudatul antrenor Adrian Boingiu. Care n-a știut să gestioneze finalul. Să mă scuze, dar a fost depășit de situație, copleșit, chiar când s-ar fi cerut să-și păstreze sângele rece, luciditatea.

Astfel, acest tehnician muncitor și devotat, apropiat de puști, a mai ratat un obiectiv important. Ca într-un blestem, al treilea în fața aceluiași adversar! La 61 de ani, Boingiu îmi reamintește de niște vorbe rostite de Horia Moculescu, stelist înfocat și mare amator de fotbal. „Antrenorii fără rezultate sunt precum compozitorii fără slagăre”, a spus Mocu și cred că are dreptate.

Pe lângă jocul haotic, lipsit de consistență, al micilor „tricolori”, a mai contrariat prezența la Ploiești a președintelui FRF exact în seara în care „naționala” evolua la Craiova în compania Suediei, participantă la CM din Rusia. De socotit că, preferând U19 primei reprezentative, Burleanu a neglijat câteva obligații de protocol ce-l așteptau în Bănie. Însoțit de câțiva dintre lustragiii casei, cel ce e (încă) șeful Casei Fotbalului a ales stadionul „Ilie Oană” convins că echipa României nu va scăpa calificarea. Prilej cu care el se va afișa la TV, se va lăuda cu realizările de top ale administrației sale și va da ochii peste cap. Acum, în ajunul alegerilor, ce-ar mai fi pozat fantele, nu și-ar mai fi încăput în piele și s-ar fi grăbit să se bată cu pumnii în piept!

Din nou însă, nu i-a ieșit. Discursul ditirambic a rămas nepronunțat, iar sticlele de șampanie nedesfăcute. Dar îl îndemn să le țină la rece, căci le-ar putea bea după scrutinul din 18 aprilie. De necaz, de inimă rea.