Conștiință încărcată

Duminică s-a văzut iar că politica de a-l proteja pe arădean prin delegări pe sprânceană i-a creat neplăceri în Liga 1, unde a comis-o în mod grav și repetat.

Colegii care au comentat imediat după CFR – FCSB, Răureanu, Geambașu și Tolontan, s-au referit prioritar la prestația lui Ovidiu Hațegan, nu la meci. Logic, deoarece arbitrul a fost personajul principal și trist al întâlnirii, a greșit în toate momentele decisive ale partidei. Dacă revin asupra erorilor lui e pentru a vă reaminti cum mă contraziceau unii, majoritatea internauților, când scriam că Hațegan, pila lui Vassaras de la CCA și a lui Collina de la UEFA, e cotat arbitrul român numărul 1, dar nu-i și cel mai bun. Că, ajutat de cei doi, a prins un culoar favorabil și, împins de la spate, a pătruns în primul eșalon valoric mai degrabă conjunctural decât meritat.

Duminică s-a văzut iar că politica de a-l proteja pe arădean prin delegări pe sprânceană i-a creat neplăceri în Liga 1, unde a comis-o în mod grav și repetat. De data asta însă, reușind să nedreptățească și să enerveze ambele tabere, parcă s-a întrecut pe sine! Întâi a greșit acordând penalty pentru CFR într-o fază în care R. Benzar n-a urmărit să joace mingea cu mâna. Într-adevăr, balonul l-a lovit aproape de umăr, dar brațul se găsea într-o poziție normală, iar mingea a venit de la distanță mică. În absența oricărei intenții, nu trebuia indicat punctul cu var.

La eliminarea lui Peteleu și, ulterior, la cea a lui Pintilii, „centralul” a avut acoperire regulamentară, deși afirm că, dacă nu i-ar fi dat roșu fundașului clujean, nu i-ar fi dat ulterior nici mijlocașului roș-albaștrilor! Bănuiesc că a fluierat în compensație. Altceva m-a surprins însă neplăcut la Hațegan: dezinvoltura cu care a greșit, siguranța de sine, refuzul de a se consulta cu niște asistenți corecți și autoritari. E chiar periculos faptul că arădeanul pare din ce în ce mai convins că el nu greșește niciodată, că e un fel de Dumnezeu Tatăl! Alții pot greși, nu și el, lui îi e interzis!

Facilitându-i CFR-ului să deschidă scorul, firește că arbitrul i-a întins o mână de ajutor liderului. Dar nu m-aș repezi să afirm că el a fluierat numai pentru gazdele din Gruia, de vreme ce, în minutul 58, la scorul de 1-0, a închis ochii la intrarea lui Pintilii asupra lui Peteleu, atac neglijent, cu talpa, care se cerea sancționat cu penalty. Cu conștiința încărcată, arădeanul a gândit probabil că încă o lovitură de la 11 metri ar fi exagerat. Prea mult.

Atât pot să spun și n-aș merge mai departe să afirm, asemenea lui Gigi Becali, că Ovidiu Hațegan e omul de casă al CFR-ului. Poate că a prins o zi mizerabilă și atât. Nu m-aș hazarda să acuz în lipsa unor probe concrete. Iar asemănările pot păcăli.

În măsura în care a dezamăgit arbitrajul, a decepționat și evoluția celor două echipe. Până la pauză, în jur de 30 de minute, CFR și FCSB au plictisit literalmente cu un soi de na-ți-o ție, dă-mi-o mie fără sare și fără piper. Lui Dică nu i-a ieșit cu Teixeira și cu Alibec (durează să transformi dintr-un vârf egoist într-un jucător de colectiv!), dar va dovedi inspirație introducându-i pe cei doi Tănase și pe Gnohere. În paralel, Petrescu și-a propus, specialitatea casei, să apere cu dinții golul marcat de Culio din penalty. A căutat să înghețe jocul nespectaculos, dar util.

Ca atare, FCSB a trecut după reluare la cârma partidei, presând un adversar care s-a aglomerat în propria jumătate ca să conserve avantajul minim. Pragmatismul exagerat al CFR-ului, ca să nu-l numesc sărăcie de idei, i-a invitat pe bucureșteni să urce și să forțeze. Implicit, și să se descopere, atât că norocul le-a surâs oaspeților spre final, când Deac, scăpat singur pe centru, a șutat afară din poziție ideală. Cum și CFR avusese șansă la trasorul expediat în bară de Budescu (42).

Apoi, în prelungiri, a egalat Gnohere la capătul recentrării lui Planici, în disperare de cauză sârbul fusese trimis de Dică vârf!, rezultatul de 1-1 trebuind socotit, părerea mea, echitabil, corect. Consemnat însă la capătul unui meci care a oferit, mai ales în prima repriză, fotbal cu lingurița. Ba chiar cu pipeta.