Țapul ispășitor
Învingând pe Dinamo cu 1-0, Craiova s-a calificat în semifinalele Cupei României, competiție în care, indiferent de rezultatul "sfertului" amânat de la Botoșani, n-a mai rămas nicio reprezentantă din Capitală ori din împrejurimi, Chiajna, Voluntari etc.
Deși combatantele de pe Oblemenco și-au împărțit reprizele, gazdele dominând până la pauză, iar oaspeții după, victoria Științei trebuie socotită corectă. Obținută la mustață și cu emoții, dar meritată. Caseta tehnică, favorabilă oltenilor la toate capitolele, posesie 57 la sută, cornere 5-3 și așa mai departe, întărește afirmația de mai sus.
Dincolo de o obiecție proprie, legată de faptul că nu mi se pare normal (numai mie?) ca două echipe din același eșalon să se întâlnească într-o singură partidă, ba și programată pe terenul uneia dintre ele, repet că Știința n-a furat succesul. Asta și dacă ne reamintim, și trebuie, că două șuturi expediate de Mitriță, unul din lovitură liberă, celălalt în prelungirile reprizei 1, au fost respinse în bară de Penedo. Totuși, în condițiile în care au încurajat-o frenetic 26.000 de spectatori, Craiova a beneficiat din start de un avantaj important. Unul de care, spre beneficiul ei, a știut să profite.
Adevărul e că atmosfera existentă în Bănie n-are egal în fotbalul nostru de azi. Chiar nu-i o figură de stil observația că, entuziast și devotat, publicul de pe Oblemenco constituie al 12-lea jucător al alb-albaștrilor. Un întreg oraș, alături de județul Dolj și de cele megieșe, trebuie să-i mulțumească Liei Olguța Vasilescu (pe care n-am cunoscut-o niciodată personal, ca să stopez orice speculație) pentru că s-a zbătut din răsputeri pentru construirea unei bijuterii de stadion.
Altfel, fără să prindă o zi de grație, după chipul și asemănarea unui Băluță ce nu-și regăsește forma explozivă din toamnă, trupa lui Mangia a acoperit mai atent gazonul, unul parcă, vai mama lui!, vizitat de cârtițe. Știința a stat mai bine în ghete. S-a cam sufocat începând cu minutul 60, odată cu înlocuirea fâșnețului Mitriță, permanent pericol în careul „câinilor”, dar s-a apărat calm, sigur, dezinvolt. I-a trecut de două, trei ori glonțul pe la ureche, mai ales la luftul lui Torje din minutul 73, însă și-a propus să nu intre în panică și și-a atins scopul. Prin prisma lotului și ținând cont de valoarea celorlalte semifinaliste, Craiova e considerată, logic, în pole-position pentru câștigarea Cupei. Atât că n-o așteaptă o formalitate, ci o luptă la baionetă.
Dincolo, i-am auzit pe unii, căci lumea e plină de specialiști și doldora de experți, punând eșecul pe seama lipsei de experiență și de curaj a antrenorului Florin Bratu, debutant și fără licență PRO. Nu m-aș grăbi să-l scot țap ispășitor, deși admit că unele dintre ideile lui s-au dovedit neinspirate. De pildă, titularizarea lui Hanca pe post de fundaș și a lui Pesici ca vârf împins. Niciuna dintre aceste mutări n-a produs însă efectul scontat. Noroc că, neobosiți, Mahlangu și Nistor au mai dres busuiocul.
Chiar aș îndrăzni să evidențiez, nu și să laud, îndrăzneala tânărului antrenor de a recurge la niște jucători, inclusiv la Katsikas, ignorați uneori de predecesorul său. Concret, având la dispoziție aceeași marfă, Bratone a căutat s-o așeze în vitrină în așa fel încât s-o facă să pară mai atractivă și să se vândă mai ușor.
A izbutit numai în parte, deoarece marfa nu-i de calitate superioară, parte din ea fiind chiar expirată. Oricum, cred c-ar fi nedrept să-l judecăm pe Bratu după un unic test. S-ar recomanda s-avem răbdare. N-o luați ca ironie, dar play-out-ul e de durată, el înseamnă 14 meciuri.