Record trist
Paradoxal, deși FCSB a învins-o pe Sepsi cu 2-0, formația din Sf. Gheorghe a condus meciul măcar o repriză, poate chiar un ceas.
A jucat mai bine până la pauză, ba și câteva minute după ce ghinionistul fundaș ivorian Viera a trimis mingea cu capul în proprie poartă. Pe scurt, vicecampioana a avut nevoie de Budescu, introdus la pauză, acesta a scos din anonimat prestația roș-albaștrilor, dar și de noroc pentru a deschide scorul. Înainte însă ca Man să înscrie golul 2, în plină dominare a gazdelor, la capătul unei faze plecate tot din gheata lui Budescu, Hamed irosise o ocazie rarisimă.
Asta în condițiile în care, atenție!, același Hamed și Patrick Petre rataseră în prima repriză din situații în care e greu, foarte greu, să nu marchezi! Ca atare, în cazul în care tabela de marcaj de pe Arena Națională ar fi arătat 0-2 la jumătatea meciului, nimeni n-ar fi fost foarte surprins. Spre lauda lui, tânărul portar Vlad, pe care unii s-au grăbit să-l arate cu degetul și când nu era cazul, a intervenit salvator de fiecare dată.
E mai ales meritul lui Eugen Neagoe că Sepsi s-a ridicat la nivelul unui adversar infinit mai galonat. Că a ajuns să practice un fotbal organizat și cursiv, superior locului 12 din clasament. Nu știu cum a făcut Neagoe, dar formația lui a impresionat jucând de la egal la egal, uneori seducător, cu vicecampioana chiar pe terenul acesteia. Cu toate că lotul a fost remaniat masiv în pauza de iarnă, dovadă că din efectivul moștenit de la Valentin Suciu (care a reușit promovarea, nu trebuie omis!) se mai regăsesc azi numai Ghinga, Patrick Petre și Hadnagy, Sepsi a părut duminică echipa mai vioaie. Mai omogenă. Mai articulată.
Fără să-i ofer lui Neagoe un bilet de favoare, afirm că se vede mâna lui cu ochiul liber. Un antrenor exigent și, urmând exemplul mentorului său, Pițurcă, unul foarte serios. Poate uneori, dacă judecăm mina lui din final, prea serios. Atitudinea e însă de înțeles, căci „Geană” și elevii săi au nevoie de puncte, nu de laude. Degeaba vor primi elogii, justificate după eșecul cu FCSB, dacă nu vor izbuti să evite retrogradarea. Oricum, cu Neagoe pe bancă, Sepsi pare angajată pe un drum ascendent. Sau chiar e.
Apropo de gazonul de pe Arena Națională, înzăpezit și înghețat, acesta le-a pus mari probleme jucătorilor. S-a întâmplat așa din pricina gerului, termometrul coborâse la minus 6 grade, dar și a faptului că acoperișul stadionului nu fusese tras. Am auzit, sper să nu greșesc, că s-a jucat în ninsoare deoarece exista riscul ca, o dată închis, acoperișul să cedeze sub greutatea stratului de zăpadă.
Nefiind specialist, nu pretind că mă pricep. Dar întreb de ce-a fost dotată arena cu un acoperiș rabatabil, care nu cred să fi costat puțin, dacă el nu-i folosit pe vreme rea și la temperaturi sub zero grade?! Și-apoi, ce pericol să fi existat când s-a depus un strat de zăpadă de 4-5 centimetri? Nici atât nu suporta acoperișul ca să fie tras și să le asigure jucătorilor confort minimal?
În fine, pe lângă regretul lui Dică, „Au venit peste noi, și-au creat ocazii, am pierdut mingi”, o declarație realistă și sinceră, pe post de avertisment în ajunul play-off-ului, am mai reținut că ultima etapă a sezonului regulat a stabilit un record. Din păcate, unul nedorit: la partida dintre Juventus și CFR Cluj, disputată la Ploiești, corect, pe teren neutru, au asistat doar 40 de spectatori mari și lați! Nu oriunde, ci la o întâlnire în care evolua însuși liderul Ligii 1! Oricât ne-am strădui să bravăm, chiar avem motive de tristețe. Destule. Numeroase.