Craiova peste

După săptămâni în care n-am văzut un meci de fotbal mai acătării, căci pe unde am umblat eu populare sunt cricketul și badmintonul, duelul Dinamo - Craiova m-a recompensat din plin.

În ciuda terenului moale, care s-a deteriorat pe parcurs, partida din Ștefan cel Mare a avut de toate. Calitate, ritm, tensiune, goluri, ocazii și, sarea din bucate, faze discutabile.

Două au fost, în opinia mea, momentele ei cruciale, ambele consemnate la 2-1 pentru formația din Bănie și irosite de aceasta în decurs de vreo 200 de secunde! În minutul 58, Bărbuț a ratat cu poarta goală de la 7-8 metri, pentru ca imediat după aceea „centralul” Hațegan să-i refuze Craiovei un penalty clar, fără dubii! Dacă s-ar fi făcut 3-1 pentru oaspeți, puțin probabil că gazdele ar mai fi izbutit să revină pe tabelă. Nu sigur, puțin probabil.

E de spus că Hațegan n-a avut o misiune ușoară. Ca atare, în ciuda erorilor, nu trebuie pus la zid. În câteva cazuri, să le zicem limită, deciziile lui s-au putut interpreta. De pildă, n-a fluierat 11 metri la intrarea lui Nedelcearu asupra lui Gustavo (minutul 7). Apoi n-a considerat henț și penalty când mingea l-a lovit în mână pe Ferreira (35) ori a scos doar cartonașul galben, nu pe cel roșu, la atacul primitiv al lui Monroy la Mitriță, acestea constituind, asemenea altora, faze controversate. Permițând păreri pro sau contra, dezbateri.

Din păcate pentru Hațegan, cea în care Nistor l-a împiedicat în careu pe același Gustavo n-a aparținut categoriei de mai sus. În mod normal, orice arbitru indica ferm, hotărât, punctul cu var. Scuzabil în alte situații, arădeanul n-a avut nicio scuză în minutul 60. Pur și simplu, a comis-o grav, inexplicabil la cota lui!

În ansamblu, Craiova a lăsat impresia mai bună. Logic într-un fel, ea reprezentând echipa mai omogenă, cu un singur jucător nou (Bic), și el introdus abia în minutul 83. Spre deosebire de Dinamo, la care au debutat oficial Monroy și Pesici, iar M. Popescu, Nistor, D. Popa și Vl. Olteanu s-au reîntors deunăzi. Croatul, autorul centrării ideale din care Nemec a egalat la 1, și D. Popa, marcatorul abil al golului 2, s-au ridicat peste coechipieri. L-aș fi inclus aici și pe Nistor, foarte harnic, neobosit, dacă n-ar fi ratat o ocazie monumentală în minutul 47!

În măsura în care, stăpână pe zona de construcție, Craiova a fructificat viteza, arma ei principală, Dinamo n-a fost în stare să tragă foloase dintr-un gabarit superior, din plusul de înălțime. Dovadă că n-a exploatat niciuna dintre numeroasele faze fixe. Trupa lui Mangia a pasat și a driblat mai mult, a părut mai liniștită. Reactivă, cea a lui Miriuță are însă meritul că nu s-a predat. Conduși în două rânduri, roș-albii au avut atitudine, moral. Nu s-au împăcat deloc cu ideea înfrângerii. Ba chiar, forțând în final, au fost la un pas de victorie, dar „bomba” lui Nistor a zguduit stâlpul porții lui Calancea! De aceea și afirm, luând în calcul și imensa oportunitate a lui Nemec (69), că acest 2-2 trebuie socotit un scor echitabil. Unul corect.

Craiova s-a aflat, de acord, mai aproape de succes. Deși a fost vioara întâi în majoritatea timpului, n-a profitat. E și motivul în numele căruia notam recent (și încasam în consecință!) că n-a ajuns încă la maturitatea necesară cuceririi titlului. Că, prea crudă, nu-i o certitudine, ci mai degrabă o frumoasă promisiune. Asta și deoarece, fără a detalia acum, CFR și FCSB știu să câștige și când joacă la nivelul adversarului sau chiar sub el, în vreme ce Craiova nu câștigă nici când joacă, precum cu Dinamo, mai bine. Mai repede și mai direct.