A căutat-o cu lumânarea!

În ciuda absențelor lui R. Benzar, Bălașa, Planici, Teixeira, De Amorim, Budescu și Alibec, peste jumătate din echipă, FCSB a început în forță meciul cu Viitorul.

Cu presing, cu liniile sus, cu încredere. Ca urmare, a deschis scorul în minutul 20, când Man l-a întors pe Hodorogea și a marcat la colțul scurt. Acolo trebuia să fie portarul Tordai și n-a fost, dar vina pentru gol nu i-a aparținut în totalitate.

Părea că, reușind să contracareze prin efort și disciplină jocul combinativ al dobrogenilor, FCSB nu va avea nici emoții, nici probleme. Cine a judecat așa s-a păcălit. Mai întâi s-a accidentat Pintilii (minutul 30), apoi și înlocuitorul lui, Ovidiu Popescu (49), pentru ca între aceste momente, chiar înaintea pauzei, Gnohere să vadă cartonașul roșu, primul primit de elevii lui Dică în actualul sezon!

Cum faza respectivă, petrecută în minutul 43, a stârnit discuții încinse cu privire la decizia „centralului” Colțescu, unele pro, altele contra, părerea majoritară e că arbitrul a procedat corect. Într-adevăr, Gnohere nu l-a făcut KO pe Țucudean, numai i-a șters o palmă peste față, lovitură la care golgeterul Viitorului a exagerat, căzând ca împușcat la pământ. Dar lovitura a existat și francezul merita eliminat.

Nu mai zic că și până atunci Gnohere și-a căutat-o cu lumânarea și putea primi „roșu” mai devreme, când a călcat pe spatele lui Cicâldău (34). Greu de precizat dacă a vrut ori nu. Amănuntul contează mai puțin deoarece faultul nu-i henț ca să fie obligatorie intenția. Altfel, Colțescu a gestionat bine partida. A dovedit încă o dată că, dacă se concentrează și se ia în serios, știe să arbitreze.

În 10, FCSB s-a repliat și Dică a schimbat din mers. Abia introdus, J. Morais a mers fundaș stânga, Momcilovici a trecut din bandă în centru, iar Nedelcu a urcat din linia de fund la închidere, mișcări menite să blocheze atacurile din ce în ce mai insistente ale Viitorului. A schimbat și Hagi, care i-a scos, în ordine cronologică, pe De Nooijer, pe D. Lopez și, surprinzător, pe Eric. Nou-intrații Vână, T. Băluță și Drăguș n-au adus însă nimic în plus. Nu va aduce nici Țâru, împins spre final, în disperare de cauză, vârf lângă Țucudean.

Deși a transpirat, Viitorul n-a reușit să fructifice superioritatea numerică. A dominat uneori copios repriza secundă, posesie 56 la sută la 44, dar n-a înscris nici măcar golul de onoare. Fie a intervenit Niță, senzațional la ghiuleaua lui Eric (50) și la „capul” lui Țucudean (64), fie a ratat Ganea, care a țintit bara (54) într-o fază în care era recomandabil să paseze către Eric!

De partea cealaltă, Tordai a mai comis-o o dată și foarte grav: la una din rarele incursiuni ale bucureștenilor, portarul de 20 de ani a scăpat ca un diletant mingea expediată din corner și, împotriva cursului jocului, Momcilovici a modificat tabela la 2-0! Victorie meritată, chiar dacă învinșii au acuzat ghinionul. Numai că norocul mai e și cum și-l face fiecare.

Grație unei victorii muncite, rod al organizării și al devotamentului, FCSB s-a apropiat de CFR la două puncte, în timp ce Viitorul, campioana en titre, riscă să nu se califice în play-off. Această perspectivă îl deranjează pe Hagi, neimpresionat că ea presupune și pierderea unei sume importante din drepturile TV. Gică a repetat însă după meci că „trebuie să rămânem competitivi, să lucrăm mai mult, să fim formatori”. Dacă titlul a venit ca un bonus, ratarea play-off-ului nu pare să fie o tragedie pentru Viitorul.