Greșeli de amatori

Să nu încurcăm prioritățile și să plângem pe umărul FCSB-ului că a pierdut 3 partide la rând, ba și fără să fi marcat vreun gol!

Evident că e trist, în ideea că doar formația roș-albastră a rămas să mai reprezinte fotbalul românesc în Europa. Pe de altă parte însă, au pățit-o și case mai mari, vezi pasa neagră traversată în prezent de Borussia Dortmund!
Ca atare, susțin că, înainte de a critica prestația FCSB-ului de la Giurgiu, unde Dică și Budescu recunoșteau într-un glas că „Am jucat prost”, trebuie s-o lăudăm pe cea a Astrei. Deși a vândut en gros, preponderent către adversara de duminică, gruparea dunăreană parcă a renăscut din propria-i cenușă. Surprinde printr-un randament ce depășește substanțial valoarea componenților lotului.

Fără 7-8 titulari, dar și fără antrenorul Șumudică, ex-campioana părea sortită retrogradării. Când destui se grăbeau să-i cânte prohodul, ea s-a ridicat miraculos, asemenea unui boxer trântit la podea. Înainte de a fi al altcuiva, meritul ascensiunii îi aparține lui Edi Iordănescu. Conștient că se angajează la o muncă de salahor, acesta a acceptat un post pe care majoritatea colegilor de breaslă l-ar fi refuzat. Nu pretind că Edi a spart plafonul. N-a făcut minuni, dar a reușit să țină pe linia de plutire o echipă în a cărei salvare puțini credeau.

Când scriam aici, cu luni în urmă, că Edi e mai mult decât fiul lui Tata Puiu, unii s-au grăbit să mă contrazică. Pasămite, aș fi înmânat un bilet de favoare. Iată însă că, inclusiv la 2-0 cu FCSB, Iordănescu jr. și-a dovedit priceperea prin aceea că a aliniat o garnitură fără stele, cu excepția lui Al. Ioniță II, dar inteligentă, harnică și ordonată. A demonstrat astfel că știe ce să-și învețe elevii și, la fel, cum să-i mobilizeze. Riguros, Edi e unul dintre tehnicienii care studiază atent adversarii, le caută punctele slabe și încearcă să le exploateze. Adesea, precum duminică, izbutește.

La rându-i, FCSB a dezmăgit. Niciunul dintre ex-astralii ei nu s-a omorât cu firea, Enache primind nota 2 în GSP, Budescu 3, iar J. Morais și Teixeira 4! Ei și coechipierii au acuzat programul încărcat, care a produs, logic, oboseală. Chiar uzură. În paralel, ar trebui incriminată lipsa de chef a celor enumerați, de entuziasm, în arena pe care au trăit momente speciale de bucurie.

În tabăra roș-albastră s-au consemnat însă și lucruri bizare, nu ușor de înțeles. De pildă, ambele goluri au fost încasate în condiții de inferioritate numerică. De ce s-a tărăgănat intrarea lui Ov. Popescu la ieșirea lui Teixeira, s-au așteptat cumva indicațiile patronului cu privire la cine trebuia introdus?! Nefericita accidentare a sârbului Planici a lăsat FCSB-ul în 10 după minutul 79, dar de ce se efectuaseră până atunci toate schimbările?! Apropo, la 0-1, când FCSB avea nevoie imperioasă să forțeze egalarea, nu să înghețe jocul, Dică (sau cine?) l-a scos pe vârful Gnohere ca să-l bage pe mijlocașul D. Benzar?! Drept urmare, renunțarea la un închizător, Nedelcu fiind înlocuit cu Fl. Coman, nu și-a atins scopul. A însemnat un glonț orb.

Iată niște mirări menite să dezvăluie, îmi cer scuze, diletantismul de pe banca tehnică a bucureștenilor. Le-aș numi greșeli de amatori, nepermise la nivel înalt, nu înainte de a mai întreba ceva: dacă Bălașa, Pintilii, Alibec și, mai nou, Teixeira reclamă probleme musculare, e posibil ca FCSB să nu fi făcut pregătirea fizică necesară?! Dacă da, mi-e teamă că deficiențele încep să se distingă cu ochiul liber.