Răspuns lui Daum

Să nu ne ambalăm prea tare după acest 2-0 cu Turcia, deși victoria a fost pe deplin meritată și spectaculoasă. Întâi că meciul n-a avut caracter oficial, adică n-a cerut încleștare maximă.

Cârțu a zis cândva despre Craiova că „ar ieși campioană mondială dacă ar exista numai partide amicale”, iar Contra a spus ieri același lucru despre „națională”. În al doilea rând, trebuie să ținem seama că Turcia a adus la Cluj, ulterior ratării calificării la CM 2018, o echipă experimentală, nu experimentată. Cu jucători tineri, pe care Mircea Lucescu vrea să-i urmărească, să-i testeze, mai degrabă promisiuni decât certitudini.

Deoarece ei au dezamăgit în Gruia, „tricolorii” au dominat întreaga confruntare. Chiar copios, autoritar, în repriza 1, în care otomanii au interpretat rolul de sparring-partneri. Depășiți la toate capitolele. S-a văzut clar că Lucescu s-a angajat, e drept, pe 4 milioane de euro anual, la o treabă dificilă.

Să construiască o reprezentativă puternică într-un moment în care campionatul Semilunei are, acceptați exagerarea, mai mulți fotbaliști străini decât turci! Beșiktaș se remarcă în Champions League, unde conduce în clasamentul unei grupe, dar folosește în mod obișnuit numai 2-3 jucători autohtoni!

Legat de subiect, se înșală cei care apreciază că Lucescu a luat plasă la Sankt Petersburg. Într-adevăr, Zenit n-a rupt gura târgului cu el pe bancă. Dar tot s-a comportat mai bine decât în actualul sezon, pe parcursul căruia trupa lui Roberto Mancini a obținut mai puține puncte în tur decât adunase cu antrenorul român la timonă. Ba a și ieșit repede din Cupă, în ciuda faptului că după numirea lui Mancini, triplu campion al Italiei cu Inter, campion al Angliei cu Man City etc, clubul a vândut jucători de 23 de milioane de euro și a cumpărat de 85! Se impune concluzia că liga rusă e o competiție de nivel, iar Zenit o formație complicată, greu de gestionat.

Revenind la băieții nostri, aceștia au arătat altceva decât în vremea lui Daum. În linii mari aceiași, ei au ridicat capul din pământ și au dovedit nu doar că știu să joace, ci și că vor, că o fac cu plăcere. De aici, mai multă determinare, mai mult efort, mai multă ambiție. Într-un cuvânt, atitudine, pe care Pintilii a sintetizat-o în vorbele: „Contra ne-a dat încredere”.

Nu m-aș grăbi să afirm că proaspătul selecționer e Superman. Că opțiunile lui, a se citi convocările și titularizările, sunt infailibile, de necontestat. De pildă, Maxim și Ioniță II n-ar fi trebui să lipsească din lot, însă asta e numai o părere. Dincolo de care, foarte important, Contra a schimbat atmosfera. A primenit-o în sensul în care, cu stilul lui mohorât și plicticos, Daum aproape ne convinsese că nu mai putem câștiga niciun meci. Că am sărăcit, că nu mai avem valori, că suntem praf și pulbere!

N-or fi ele de top, dar iată că n-au dispărut valorile, iar Contra a reușit să le scoată la suprafață. A făcut posibil, deși cu întârziere, debutul portarului Niță. L-a transformat pe Grozav, autorul „dublei” de joi, într-un veritabil număr 10, coordonator eficace. I-a permis lui Budescu, și el plasat de Daum pe lista neagră, să inventeze mingi unice și faze rafinate. Nu întâmplător, Lucescu a declarat că „echipa României are nevoie de Budescu”. L-a introdus 15 minute și pe „rebelul” Alibec, care n-a rămas nici el dator.

Contra l-a învins pe Lucescu și i-a bătut obrazul lui Daum, fără să se înțeleagă de-aici că „naționala” noastră a scăpat de probleme. Are încă destule. S-o vedem și marți, cu Olanda, să mai așteptăm cu laudele. Drumul pe care s-a angajat ea pare drept și promițător. Înainte de orice, el e însă lung și presărat cu capcane.