Cu nasul pe sus

Viitorul a învins pe CFR Cluj cu 1-0, iar brazilianul Eric, pe numele său complet Eric de Oliveira Pereira, a înscris unicul gol în minutul 44, când a transformat imparabil, "stâng" la vinclu, o lovitură liberă de la 25 de metri.

Cum a creat și alte faze spectaculoase, a fost declarat MVP-ul partidei, Gazeta i-a pus 8, cea mai mare notă acordată vreunuia dintre cei 28 de jucători folosiți la Ovidiu. Altfel spus, Eric s-a dovedit number one în cel mai important duel al etapei, în care s-au întâlnit campioana en titre și liderul la zi al Ligii 1. Mă îndoiesc să mai fie nevoie de vreo recomandare în plus.

Abia venit la Viitorul, mijlocașul ofensiv născut pe 5 decembrie 1985 la Nova Iguaçu, 50 de kilometri nord-vest de Rio de Janeiro, s-a încadrat rapid în echipa lui Hagi. În gândirea și strategia acestuia. Purtându-i tricoul în 15 meciuri, preț de 997 de minute, a marcat 4 goluri și a oferit tot atâtea assist-uri. Dincolo de orice statistică, Eric s-a numărat permanent, ca și în sezoanele petrecute la Gaz Metan Mediaș (aflată în eșalonul secund la venirea lui) și la Pandurii Tg. Jiu, printre cei mai talentați fotbaliști din Liga 1. Nițel comod, uneori visător, dar cu mult har. Hagi i-a dăruit, cum însuși Eric a repetat, motivația de a progresa. De a avea un scop, o țintă.

Plecând de-aici, apreciez c-ar fi bine ca Eric să ia cetățenia română și, la o adică, să fie chemat la „națională”. Sincer, credeam că a și luat-o, știind că a sosit la Mediaș în 2007 și că în 2011 s-a însurat acolo cu handbalista Cosmina Dancu, cu care are doi băieți. Adevărul e că Eric a cerut cetățenia, dar i s-a refuzat întrucât nu locuia de 8 ani neîntrerupți în țară și nici nu era căsătorit de 5.

Între timp, le-a îndeplinit pe amândouă, de aceea obținerea cetățeniei ar însemna doar o formalitate pentru el. Mai ales că Eric însuși afirmă „mă simt român și aș fi fericit să mi se recunoască statutul în acte. Iar dac-ar fi să joc pentru România, ar fi cea mai mare onoare. Sunt pregătit și chiar mi-aș da viața pe teren!”.

Dacă responsabilii „naționalei” consideră că există un interes în acest sens, și normal ar fi să considere, FRF ar trebui să-l sprijine pe Eric în demersul lui. Alte federații de peste hotare au procedat așa și nu le-a căzut rangul. Nemții, actualii campioni ai lumii, i-au naturalizat pe Kuranyi și pe Rink, compatrioți cu Eric, ca și pe ghanezul Geraldo Asamoah. Italienii pe brazilianul Thiago Motta, polonezii pe nigerianul Olisadebe etc, cei menționați apărând în echipele reprezentative ale țărilor de adopție.

Kuranyi de 52 de ori, Motta de 23, Olisadebe de 25 și așa mai departe. Suficiente precedente există în sportul nostru. Federațiile de lupte, de hochei pe gheață, de baschet, de handbal, de kaiac-canoe, de haltere și nu numai au intervenit energic, au depus eforturi, pentru ca performeri valoroși de-afară să capete cetățenia română și să concureze ca „tricolori”. Unii au răspuns cu rezultate deosebite, luptătorul Albert Saritov, canoistul Victor Mihalachi, alții.

Nu zic, Doamne ferește!, că naturalizarea lui Eric va rezolva multiplele și dificilele probleme cu care se confruntă fotbalul. Nici vorbă despre așa ceva. Mai ales că Eric, deși e mai tânăr decât Pintilii ori Hoban, senatori de drept în „națională”, are o vârstă. Totuși, el ar putea apărea bine mersi în Liga Națiunilor din 2018 și, ulterior, în preliminariile Europenelor din 2020. Zic însă, asta zic, că merită încercat cu el. Că e cazul să nu mai umblăm cu nasul pe sus și să căutăm orice soluție pentru a ieși dintr-un impas ce nu se mai sfârșește.

Iar Eric poate fi, conform unei opinii mai largi, una dintre soluții. Fie și de scurtă durată, ea n-ar trebui neglijată.