Cruciada continuă!

Nici n-am apucat să scriu că sancțiunea împotriva lui Alibec, amendă 75.000 de euro și scoaterea din lot, mi se pare exagerată că s-au și năpustit internauții să șteargă pe jos cu mine.

Deoarece, i-auzi!, aș ține partea unuia care a devenit dușmanul poporului, trădător de neam! În ciuda cuvintelor grele, nu m-am mirat foarte tare. Am înțeles de la o vreme, cam de când am renunțat să mai parcurg atent postările de pe propriul blog, că a exprima o părere e pentru unii un delict.

Acești unii sunt chiar cei, de regulă foarte tineri, netrecuți prin viață, care-și imaginează că ei le știu pe toate. Că nu mai au de învățat, ci doar de oferit lecții.

Mai zic o dată, poate nu mi se mai răstălmăcesc cuvintele, că Alibec a greșit atunci când, înlocuit spre finalul partidei de 0-0 de la Voluntari, a spart de nervi o ușă a vestiarului. A greșit, ba încă grav. Dar nu atât de grav încât unii să ceară să fie deportat în Siberia ori chiar ars pe rug! De acord că a comis un gest urât, care merita pedepsit, ceea ce nu înseamnă însă că trebuie să facem din țânțar armăsar. Evident că el trebuie să plătească, din nou de acord. Atât că pe măsura erorii, nu ca să servească drept exemplu. În materie de justiție, n-ar trebui să existe exemple. Numai fapte.

Am mai spus-o, sunt convins că mai degrabă eclipsa sa de formă din această toamnă, 9 meciuri consecutive în campionat fără gol!, a dus la excludere. În ecuația căreia a contat și supărarea lui Dică. Asta în ideea că și alți steliști au ieșit în decor de-a lungul anilor și abaterile lor disciplinare au fost trecute cu vederea, mușamalizate. Sau, în cel mai rău caz, sancționate la minimum.

Haideți să ne aducem aminte că în mai 2006, după un eșec al Stelei la Bistrița, Rădoi și Victoraș Iacob s-au răzbunat pe un geam, iar cioburile i-au secționat lui Mirel un tendon de la mână. Operat de urgență, a rămas însă, o știe oricine, printre cei mai iubiți jucători din istoria echipei, privit ca un erou de galeria roș-albastră. A suferit el vreo amendă în urma incidentului respectiv? Niciuna.

La fel a fost iertat și în august 2015, când la Belgrad, din postura (deghizată) de antrenor, și-a pierdut cumpătul la 2-4 cu Partizan și a azvârlit cu o sticlă care a făcut zob unul dintre geamurile vestiarului. Iarăși a scăpat basma curată. Indiscutabil că ieșirile evocate, altele asemănătoare, nu micșorează vina unui Alibec dator să arate, la aproape 27 de ani, mai multă minte. Mai multă maturitate. Mai mult echilibru. N-o micșorează, dar o așază într-o lumină mai prietenoasă.

N-aș fi revenit asupra subiectului dacă n-aș fi observat că, deși forțată, cruciada contra lui Denis, altfel un băiat prea răsfățat și capricios pentru vârsta lui, nu se oprește. Deunăzi, i s-a alăturat, surprinzător, până și vechiul meu prieten Sorin Cârțu, un tip instruit, spiritual, charismatic. Nu pretind că Sorinaccio n-are dreptate când solicită amendarea lui Denis. Doar că nu era el, să mă ierte, cea mai autorizată persoană să se pronunțe după ce s-a aflat de mai multe ori în centrul unor întâmplări regretabile. Care au culminat la Basel, în noiembrie 2010, când a distrus cu picioarele, într-o criză de nervi, banca tehnică pe care stătea staff-ul CFR-ului Cluj. Sorin are dreptate, numai că în locul lui aș fi tăcut. Fie și în ideea că la câteva zile după Basel el a sărbătorit 55 de ani. Denis va împlini 27 pe 5 ianuarie 2018.

Într-un moment în care tunetele și fulgerele se îngrămădesc deasupra capului lui Alibec, Hagi se numără printre puținii care resping duritatea cu care a fost și e tratat acesta: „Toți sunt copii și trebuie să-i înțelegem. Trebuie să vorbim cu ei și să le dăm încredere”. Dar cine e Hagi, zău așa, nu ne pricepem noi, internauții din ultimele clase de liceu, mai bine la fotbal decât el?! Întrebare retorică, firește că da!