Mielul și lupul

Daum a scos colții, reproșându-i lui Burleanu că i-a modificat obiectivul din mers, "discuția inițială a fost despre calificarea la Euro 2020"

Grație lui Mihai Stoichiță și colegilor săi din Comisia Tehnică, FRF a rupt înainte de termen acordul cu Christoph Daum. Trimis la plimbare, ex-selecționerul și-a dovedit încă o dată caracterul deosebit, așa că a făcut niște afirmații în România și altele, diametral opuse, în Germania! Aici s-a declarat „onorat că lucrez pentru această țară” și dornic „să mă întorc în vacanțe, să merg în Moldova sau în Transilvania”. Asta după ce, vă reamintiți?, se autopropusese să continue pe banca „tricolorilor” și garantase că poate duce echipa la Euro 2020! Culmea ironiei, i-a lăudat pe Budescu și pe Alibec, „pot ajunge cei mai buni jucători din România”, fără să explice însă de ce nu i-a convocat pentru partidele cu Armenia și Muntenegru.

Miel la București, Daum a devenit lup la Koln. A scos colții, reproșându-i lui Burleanu că i-a modificat obiectivul din mers, „discuția inițială a fost despre calificarea la Euro 2020”. Apoi s-a contrazis: „Sunt bucuros că am semnat rezilierea contractului. Am vrut să se termine acum!”. Firește, a găsit pe cine să arunce vina, interpretând cu talent singurul rol ce i s-a potrivit ca o mănușă, rolul de victimă. Citez: „Cluburile au pus presiune pentru că au vrut să-și trimită jucătorii la echipa națională ca să-i vândă scump. Niciodată n-am făcut așa ceva, sunt independent”.

Până la un punct, concurența pentru a avea cât mai mulți jucători la lot poate fi benefică. Stimulează. În rest, spre a afla cât de independent a fost neamțul, citiți dezvăluirile postate de Costin Ștucan pe gsp.ro sub titlul „Secretul din telefonul lui Daum”. Există persoane în măsură să depună mărturie că l-au văzut pe Daum întreținându-se în holul hotelului Radisson Blu din Capitală, unde a locuit, cu diverși impresari. Numai că persoanele în discuție, unele publice, s-au ferit să toarne gaz peste foc, să se bage. Ca atare, e greu de spus dacă Daum chiar a fost ușă de biserică.

Oricum, să notăm că R. Marin și D. Rotariu, debutanți în „naționala” neamțului, s-au transferat repede în Belgia, iar unul dintre secunzii lui Daum, belgianul Rudi Verkempinck, a sugerat că ar fi contribuit și el la realizarea operațiunilor cu pricina. Poate s-a umflat în pene sau poate nu, subiectul merită dezvoltat cu alt prilej.

Surprinzător, Dorinel Munteanu s-a trezit să-i cânte în strună lui Daum! Unde? Tot în presa germană. Dincolo de respectul datorat recordmanului de selecții în „naționala” noastră, îndrăznesc să nu fiu de acord cu Dorinel când decretează că „Aici (n.a. în România) e o mentalitate diferită de cea din Germania. Românii n-au deloc răbdare. Domnul Daum a dorit să schimbe echipa, dar oamenii n-au avut răbdare cu el. Fotbalul din România este bolnav!”. Și de ce n-a schimbat-o în 13 luni, l-a oprit cineva?!

Nu știu dacă fotbalul nostru e bolnav, dar suferind e. Atât că nu m-aș grăbi să-l iau etalon pe acela în care ditamai șeful lui Bayern, clubul cel mai galonat, a primit 3 ani și jumătate de închisoare pentru o fraudă estimată la 28,5 milioane de euro.

Și numai fotbalul nostru e lipsit de răbdare, Dorinele? Nu cumva chiar și cel pe care-l venerezi tu în speranța că poate, poate îți va oferi o slujbă? Răspuns da, din moment ce Eintracht Frankfurt ți-a dat afară idolul, pe Daum, după doar 7 meciuri (fără nicio victorie!) în 2011?! Răbdare n-au, să mă ierți, nici alții, rușii ori azerii, care te-au demis pe tine după 11 partide (Mordovia Saransk) și după 16 (Qabala), greșesc?

În fine, Daum și Munteanu trebuie să priceapă că doar rezultatele mențin în scaun un antrenor, exclusiv ele. Iar pe ei rezultatele i-au trădat. Restul sunt simple speculații.