Groparul
Când am văzut "naționala" în meciul de la București cu Armenia, câștigat cu chiu, cu vai în prelungiri, am zis că mai rău nu se poate. Ne-am păcălit.
S-a putut la Podgorica, unde „tricolorii” au tras într-un meci întreg un singur șut pe poartă, unul singur! Întrucât partida era decisivă, era de așteptat ca băieții noștri să arate tot ce știu. Să pună osul. Cum se spune, să-și dea sufletul, să moară pe teren. Când colo, ei au jucat în dorul lelii, fără nicio strategie, fără nicio idee. Moale, apatic, adormit.
Întrecându-se pe sine însuși, ceea ce nu era foarte greu, Daum a făcut o echipă mai fantezistă ca oricând, care n-a urmărit nici apărarea, nici atacul, nici contraatacul. Practic, nu și-a propus nimic. Ca atare, cu excepția unei pătrunderi a lui Chipciu, nu și-a creat altă ocazie de gol. Tentat să inoveze, și-a și găsit prilejul!, Daum l-a introdus pe Găman în linia mediană și pe Moți în cea de fund, apariția „bulgarului” împingându-l pe Toșca în banda stângă și scoțându-l din schemă pe Cr. Ganea.
Titularizarea lui Găman nu s-a susținut în condițiile în care acesta, specializat fundaș central, n-a mai evoluat la Karabuk din 14 mai! N-a prins nici măcar un meci în actualul sezon! Dacă e să căutam o explicație pentru titularizarea lui, să gândim că Daum a vizat creșterea mediei de înălțime în defensivă după ce muntenegrenii au înscris din faze fixe, reluări cu capul, atât la București, cât și recent, de două ori, la Astana. Chiar și așa era normal, mai logic, să-l folosească pe Găman fundaș central și să-l urce la mijloc pe Chiricheș, mai obișnuit cu poziția respectivă. Selecționerul a judecat însă greșit, probă că ambii au primit 4 în Gazetă. Au decepționat.
Deși Băluță n-a dezamăgit contra Armeniei, a luat una dintre notele cele mai mari, Daum a recurs la el abia în ultima jumătate de ceas a întâlnirii de la Podgorica. L-a trimis în locul lui Fl. Andone, moment în care echipa a rămas fără niciun vârf de careu! Ca să forțeze golul, ce va cădea în minutul 75, Tumbakovici a îndrăznit să scoată un mijlocaș (Ivanovici) și să bage încă un atacant (Mugosa) lângă Beciraj. În stilul său lipsit de orizont, fricos, mohorât, neamțul de pe banca României n-a riscat. A stat la cutie, sperând o minune de la Chipciu sau, mai degrabă, de la Maxim, cel mai spectaculos dintre elevii săi. Atât însă. Din păcate, aportul lui Maxim e modest. Tehnic, el se simte în largul lui pe spații deschise, dar apropierea unui adversar îl încurcă. Fără să se supere, uneori pare un fotbalist de salon, de divertisment.
Corect, Daum s-a plâns că nu dispune de valori. Drept urmare, n-am interpretat drept jignire afirmația sa că nici Guardiola, nici Mourinho n-ar fi scos mai mult din „naționala” noastră. În realitate, valori mai sunt, numai că neamțul (unii consideră această formulare ofensatoare!) le-a ignorat. Chiar le-a sfidat când nu i-a inclus în lot pe Alibec, pe Budescu, pe Keșeru și pe Hoban! Pasămite, Alibec și Budescu nu erau complet restabiliți, ca și Bicfalvi, chemat totuși la Mogoșoaia și lăsat liber după 3 zile din pricina unei accidentări mai vechi! Dacă s-a încercat recuperarea lui Bicfalvi, nu se putea proceda la fel și cu cei doi roș-albaștri?! Răspuns da, însă Daum a vrut, ca și în cazul lui Gardoș, convocat meteoric înaintea „dublei” Polonia-Chile după 2 ani petrecuți pe tușă, să-și umfle mușchii și să ne demonstreze că are personalitate! Are, dar strâmbă.
În sfârșit, e o diversiune aprecierea că Daum ar trebui să împartă vinovăția cu oficialii ce-au condus fotbalul până la instalarea la butoane a lui Burleanu și a trupeților acestuia. Fals, mincinos, manipulator. Deși Sandu și Dragomir au avut bubele lor, nu puține, complici cu Daum merită socotiți cei care l-au adus pe acest antrenor-caricatură, i-au oferit un salariu faraonic și i-au înghițit fițele de parcă tocmai ar fi coborât Mesia pe pământ! Dar despre asta, ca să se ambaleze postacii care mă învață că nu se pune virgulă între subiect și predicat, în ziarul de mâine.