Securea războiului

Nu mă amăgesc că rândurile următoare ar putea anula, ori măcar reduce, adversitatea dintre Steaua și Dinamo, dintre oficialii și suporterii lor.

Într-un fel, rivalitatea dintre ele, veche și ireconciliabilă, conferă un farmec și o tensiune aparte fotbalului nostru. Cu precădere grație așa-zisului (impropriu) Derby de România. Că raporturile invocate n-ar trebui să ducă la dușmănie și să degenereze în ură e o poveste simplă. Din păcate, rareori înțeleasă cum ar trebui.

Totuși, să remarcăm că ultrașii „câinilor” nu mai celebrează cu aceeași fervoare incendierea peluzei din Ghencea, la acel 1-3 din 10 mai 1997. Mai nou, ei sărbătoresc aroganța servită steliștilor pe 16 august 2016. Atunci, susținătorii FCSB au fost păcăliți și au contribuit ei înșiși la afișarea mesajului „Doar Dinamo București” peste tribuna a 2-a a Arenei Naționale la partida de 0-5 cu Manchester City. Ca atare, suntem îndreptățiți să consemnăm un pas înainte. Asta în ideea că a da foc e mai rău decât a face o farsă.

Recenta participare a celor două formații în cupele continentale, Dinamo revenind în Europa după 5 ani, a dezgropat securea războiului. Deși a recunoscut că Mihai Stoica l-a rugat să tacă, Gigi Becali și-a pus mâinile în șold și a sărit cu gura. După ce FCSB s-a calificat în „dubla” cu Plzen, iar Dinamo a capotat în fața lui Bilbao, latifundiarul s-a vrut ironic: „Norocul nostru e că s-a înființat și că există Dinamo București, ca să ne facă nouă o mare bucurie”. Surprinzător, nici Stoica, tip mai cultivat, mai șlefuit, n-a pierdut ocazia de a turna gaz peste foc. Declarația lui, „Îi așteptăm cu o nouă coregrafie (n.a repet, termenul scenografie e cel corect) la meciul cu Sporting. Suntem deschiși, pot lua legătura direct cu noi”, a inflamat MM atmosfera și mai tare.

Conform logicii dâmbovițene, era de presupus că tabăra opusă nu va rămâne datoare. Și n-a rămas. Spre lauda lui însă, Adrian Mutu a categorisit intervențiile de mai sus drept „caterincă ieftină” și a refuzat să dezvolte subiectul. Măcar când intră în discuție reprezentarea țării, a atras el atenția, ar trebui să fim solidari, adică să renunțăm la miștouri. Cu atât mai mult la tonul agresiv, chiar injurios. De acord.

Mai temperamental, Cosmin Contra s-a grăbit însă să ridice mănușa: „Steaua a luat tot ce e mai bun pe piață, dar n-a mai câștigat campionatul de 2 ani. Să-i vedem pe cei de la FCSB cu Sporting Lisabona. Dacă se califică în grupele Champions League, atunci ridicăm fustița!”. Ca figură de stil, dincolo de orice conotație, poate merge. Ca răspuns serios, lasă de dorit.

Dintre toți cei implicați într-un dialog al orgoliilor fără sfârșit și fără orizont, mai normal mi s-a părut, oare numai mie?, Nicolae Dică. Poziția lui merită evidențiată și pentru că ea diferă de cea a șefilor. Spre deosebire de care tânărul antrenor a dovedit fair-play și, în ultima instanță, bun-simț.

„Eu mă bucur pentru realizările personale, nu pentru insuccesele altora. Au fost niște glume pe care nu doresc să le comentez”, a precizat Dică, neașteptat de matur pentru vârsta și lipsa lui de experiență. Pentru a-l cântări pe antrenorul Dică e încă riscant de devreme. Nu și pentru a-l evalua sub aspectul caracterului pe același personaj, despre care afirm că a trecut un test important. Pentru că nu-i ușor să-i contrazici pe cei de care depinzi. Mai ales pe Becali, atât de sensibil, ca să ocolesc cuvântul impulsiv, de câte ori colaboratorii săi se abat de la linia trasată și se trezesc vorbind pe cont propriu. Cât timp îl apără rezultatele, Dică nu se află în pericol. Ce se va întâmpla în caz contrar, vom vedea.