Victorie inutilă

Scriam recent că e posibil, chiar de așteptat, ca Tribunalul de Arbitraj Sportiv de la Lausanne să nu analizeze imediat memoriul prin care FCSB cere să i se atribuie titlul de campioană în dauna Viitorului.

Ar fi trebuit pentru asta ca toate părțile implicate în dosar să accepte judecarea în regim de urgență. Ceea ce, atrăgeam atenția, nu era de crezut întrucât, citez din articolul „Moartea speranței” din 7 iunie, „merită presupus că Viitorul va solicita amânări peste amânări. De aici și riscul ca demersul FCSB să treneze, să se lungească”.

Spre dezamăgirea celor care mă învață nu doar fotbal, ci și logică și gramatică, am avut dreptate. Evenimentele m-au confirmat. Ba încă într-un moment în care Gigi Becali a insistat că „Nu merg la TAS ca să iau titlul în Liga 1, merg ca să ajung pe ruta campioanelor, unde sunt cap de serie și am șanse mari să prind grupele Champions League”.

Să admitem că e mai degrabă adevăr decât poză în vorbele de mai sus. Decât ipocrizia cu care ne-a obișnuit latifundiarul. Sigur că pe roș-albaștri, cu Becali în frunte, nu-i lasă rece un titlu de campioană. El se adaugă la palmares, fie acesta și contestat, deci interesează. Și mai tare interesează însă cariera continentală a echipei, eventuala ei calificare în grupele UCL, în ideea că de-acolo vin banii. Iar Gigi a mărturisit că pentru el banii atârnă mai mult decât orice onoruri. Decât orice diplome, decât orice trofee.

Am avut dreptate deoarece TAS a comunicat FCSB că nu va folosi procedura de urgență din considerentul că Viitorul s-a opus. Atitudinea dobrogenilor, altfel permisă de reglementările în vigoare, a blocat judecata de care FCSB își legase atâtea speranțe. Ori măcar a întârziat-o, ceea ce duce spre același deznodământ. Unul favorabil lui Hagi, convenabil Viitorului.

Bref, pe FCSB o paște pericolul ca TAS să nu se pronunțe până pe 14 iulie, ziua tragerii la sorți pentru turul 3 preliminar de UCL, amânare care i-ar produce prejudicii FCSB și în situația în care forul de la Lausanne îi va da câștig de cauză și îi va recunoaște titlul. Victoria aceea ar fi inutilă sub aspectul reprezentării internaționale întrucât, neintrând în urna capilor de serie, formația antrenată de Dică va întâlni adversari de calibru superior. Mai puternici, adică mai greu de eliminat. Pentru că una e ca sorții să-ți scoată în cale pe Astana, Tiraspol ori Qarabag și alta pe Salzburg, Olympiakos ori Celtic!

Cum procedura rapidă a fost respinsă, nu-i exclus ca dosarul să se întindă o lună sau chiar două, variantă în care TAS va lua decizia după disputarea turului 3, ale cărui meciuri retur sunt fixate pe 1/2 august. Și dacă Viitorul, înscrisă pe traseul de elită, va ieși din cursă, UEFA tot nu-i va oferi echipei lui Becali un loc pe ruta campioanelor. Din păcate, ea va continua conform programării inițiale.

Se vor grăbi fanii roș-albaștri să-i reproșeze lui Hagi că, trăgând de timp, tergiversând, a căutat să-i facă rău adversarului, să-i bage bețe-n roate. Acest mod de a privi lucrurile nu ține seama însă că fiecăruia dintre noi îi e mai aproape propria cămașă, propriul interes. Iar Hagi, oricât ar respecta-o pe Steaua, n-are cum s-o plaseze înaintea Viitorului, creația și mândria sa. Părerea mea e că Hagi trebuie înțeles.