Dică și lupul

Obișnuit să-și ia antrenori care nu mișcă în front, Gigi Becali l-a ales ca succesor al lui Reghecampf pe Nicolae Dică

După ce italianul Bergodi l-a dat afară din vestiar în pauza unui meci și a plătit cu postul îndrăzneala, latifundiarul a ajuns să sufle și-n iaurt. Nici măcar nu se mai ascunde. Recunoaște deschis, cu aerele sale de fanfaron, că „eu caut angajați, nu aduc stăpâni!”.

Pe filiera băieților dispuși să asculte ordinele din lojă fără crâcnire a apărut și Dică, variantă neașteptată în condițiile în care printre prezumtivii săi concurenți s-au numărat, la prima strigare, Edi Iordănescu, Dan Petrescu și, propus de Anamaria Prodan, Mircea Rednic. Unul n-a fost socotit destul de ascultător, altul cotat prea scump, iar al treilea considerat și una, și alta. Șumudică nici n-a mai intrat în discuție din pricina trecutului său vișiniu. În context, susținut de Mihai Stoica, omul care continuă să aibă influență decisivă pe lângă patron, a câștigat Dică, tânăr la 37 de ani, împliniți pe 9 mai, dar lipsit de experiență. Ba și, colac peste pupăză, fără licența Pro care i-ar permite să fie mâna întâi.

Din care motiv, deși Dică va sta pe bancă și, posedând carnet categoria A, va putea da indicații (ceea ce n-a avut voie Rădoi în absența minimei calificări), principal în acte va figura Viorel Tănase, 46 de ani, recent demis de divizionara C Cetate Deva! Acesta va interpreta, scenariu previzibil, rolul șefului, de paie. Pe lângă că au jucat împreună la FC Argeș în sezonul 2003-2004, cei doi mai au comun și detaliul că au îmbrăcat tricoul „naționalei”. Dică de 32 de ori, Tănase însă o singură dată.

Chiar dacă numirea a surprins, să convenim că Dică n-a căzut din cer. L-a recomandat biografia de stelist, 186 de meciuri și 75 de goluri bifate în roș-albastru pe parcursul unei șederi mai lungi (2004-2008) și al uneia mai scurte (returul stagiunii 2010-2011). Trimis în final la Mioveni după ce Becali, cu gingășia-i proverbială, l-a caracterizat drept „jucător de rahat”!, Dică posedă în CV titlurile de campion cu Steaua din 2005 și 2006. Cum suporterii uită greu asemenea amănunte, de presupus că viitorul antrenor se va bucura de simpatia acestora. Evident că, în funcție de rezultate, o va putea pierde pe parcurs, dar nu-i obligatoriu să se întâmple așa. Dică e însă conștient că „mi-am asumat un risc venind la Steaua, un eșec mi-ar afecta cariera”. Corect, cui îi e frică de lup să nu intre în pădure, iată unul dintre proverbele citate des de Hagi, noul campion al României.

Mai pledează pentru Dică argumentul că a reușit la pas, fluierând, promovarea Piteștiului în liga secundă. Echipa pregătită de el în orașul natal, SCM, s-a distanțat la 24 de puncte de a doua clasată și e singura formație din cele 73 ale eșalonului 3 care n-a cunoscut înfrângerea în 25 de partide! Sigur e ceva, o ucenicie luminoasă, numai că discutăm, logic, despre adversare de duzină, despre un nivel scăzut. De-acum, Dică va trebui să trăiască în altă dimensiune. Nu să le bată pe Bradu și pe Podari, ci să înfrunte forțe de top ale Europei. Atunci se va vedea dacă FCSB constituie sau nu o căciulă prea mare pentru el.
Unii zic că da, alții că nu. Cei dintâi apreciază că Dică nu-i suficient de matur pentru a struni o echipă complicată, capricioasă. Că trebuia lăsat să mai crească. Că încercarea eșuată cu Rădoi era de evitat, nu de repetat atât de repede. Personal, convins că piteșteanul are mai multă personalitate decât își închipuie Gigi, prevăd că Dică, sigur pe el, nu va fi deloc băiețașul dorit de latifundiar. Cuminte, docil, supus.

Pericolul provine de-acolo de unde mai multă personalitate poate însemna, atenție sporită!, mai puțină răbdare.