Strategie ieftină

Din păcate, cei 15.000 de spectatori prezenți luni seara la CFR-FCSB, 0-0, record de asistență în Gruia din 2012 încoace, n-au prea avut ce vedea. Au lipsit golurile și fazele spectaculoase, meciul părând lupta dintre doi cocoși cu ghearele tocite. […]

Din păcate, cei 15.000 de spectatori prezenți luni seara la CFR-FCSB, 0-0, record de asistență în Gruia din 2012 încoace, n-au prea avut ce vedea. Au lipsit golurile și fazele spectaculoase, meciul părând lupta dintre doi cocoși cu ghearele tocite. De necrezut, bucureștenii n-au tras nici măcar un șut pe poarta lui Mincă într-o întreagă partidă, unul de leac, cum se zice, dar au ratat cele mai mari ocazii! Enache în minutul 65 și Tănase în 78 au ajuns în situații ideale, însă unul s-a dovedit neinspirat, iar celălalt egoist. Au irosit și clujenii o oportunitate spre final, când lovitura expediată cu capul de Deac a zburat milimetric pe lângă bară (86), numai că, repet, băieții lui Reghecampf s-au găsit mai aproape de victorie decât cei ai lui Miriuță.

În ansamblu, meciul a fost de uzură, oarecare. Dârz, dar mohorât. Echipele atât s-au studiat și au tatonat că nu le-a mai rămas loc și pentru fotbal! Unei reprize modeste i-a succedat alta și mai posacă, presărată cu faulturi și întreruperi, o repriză ca apa. Incoloră, inodoră și insipidă. Această atitudine și, până la urmă, scorul alb i-au convenit însă vicecampioanei. FCSB a venit la Cluj să nu piardă și i-a ieșit. Pe lângă că și-a consolidat poziția de lider, a păstrat distanța de 7 puncte față de CFR, pe care a scos-o practic din cursa pentru titlu într-un moment în care mai sunt de disputat doar 4 etape din play-off.

Cu gândul la un egal, Reghecampf n-a riscat. Învățat că scopul scuză mijloacele, n-a forțat cu două vârfuri, ci s-a mulțumit să-l substituie pe Alibec, șters și nervos, cu Gnohere, dar nici acesta n-a rupt gura târgului. Schimbările operate au lăsat impresia unei „dezordini controlate”, ca să citez din comentariul lui Cornel Dinu de la DolceSport, mișcare ce a contribuit și ea la obținerea unui punct prețios. Intrat în locul lui De Amorim, Enache a trecut în banda opusă, iar Jakolis n-a mai acționat în spatele vârfului împins cum o făcuse Tănase, el a jucat pe dreapta etc. Mutările au dat senzația că dereglează mecanismul, senzație însă înșelătoare. Formația roș-albastră n-a sedus nici în noua formulă, dar a reușit ce și-a propus. Punct ochit, punct lovit.

La rându-i, CFR n-a putut altceva. Și-a arătat limitele, deși Miriuță a fost mai îndrăzneț decât ex-coechipierul său din tinerețea petrecută la Cottbus, mai curajos. El a început cu două vârfuri, Bud și Omrani, ajutați de Păun pe post de jolly joker. N-a mers, Bud transpirând degeaba, Omrani ascunzându-se lângă tușa stângă și Păun rătăcind în peisaj. E bine să ai curaj, însă trebuie să ai și cu cine, iar Miriuță n-a avut! Greul a atârnat tot pe umerii lui Deac, atât că, silit să alerge, dintr-un careu în altul, s-a sufocat și acesta.

Câteva cuvinte despre promițătorul Horj, pentru care Gigi Becali și-a manifestat interesul chiar în zilele premergătoare Paștelui. Puternic, dar cam rudimentar, Horj n-a convins. Deoarece a fost cel mai ezitant dintre fundașii clujeni, nu-i exclus ca la nesiguranța lui să fi contribuit și presiunea pusă de anunțul patronului stelist. Evident că strategia lui Becali de a vorbi la TV despre achiziționarea unui adversar fix în săptămâna dinaintea meciului direct e una ieftină și fumată. Posibil însă să fi contat și ea la cei 21 de ani ai lui Horj. Dacă n-a ținut cu Deac, care și-ar prelungi contractul, nu strica încercat la mai tânărul coleg al lui Ciprian!

Mai trist e că, în loc să amâne dialogul pe tema respectivă, ori să-l refuze, președintele Iuliu Mureșan s-a declarat gata să negocieze! Firește, orice jucător din Gruia e de vânzare, deviză arhicunoscută, căci fotbalul înseamnă și afacere, mai ales afacere în mentalitatea unora, dar la fel de adevărat e că fanii CFR-ului merită mai mult respect.