Arma secretă

Pe bună dreptate, Mulțescu a declarat după meciul cu FCSB, 0-1, că "am avut-o în mână pe Steaua în prima repriză".

Într-adevăr, Craiova a dominat până la pauză, numai că, spre dezamăgirea publicului prezent în tribunele stadionului din Severin, n-a reușit să și marcheze. De două ori Ivan și o dată Jazvici au irosit mari ocazii, cel dintâi una monumentală, la poarta unui adversar redus la tăcere, confuz, surprinzător de timid. Ivan a demonstrat din nou că știe să-și creeze ocazii, dar nu și că-i capabil să le fructifice. Când va marca, va ajunge un fotbalist de top. În rest, nu-i nimeni de vină că oltenii n-au înscris, ei și numai ei sunt vinovați.

La reluare, după ce Craiova a scăpat-o pe FCSB printre degete, raportul de forțe s-a inversat. Gazdele au început să piardă din viteză și din consistență, iar oaspeții să câștige, în ciuda zilei mai slabe prinse de Muniru, de Enache, de De Amorim și chiar de căpitanul Alibec. A decis momentul în care, țintind mai mult decât un egal, Reghecampf a epuizat toate schimbările încă din minutul 53, adică foarte devreme! A forțat cu două vârfuri, a riscat și i-a ieșit. A tras lozul câștigător. Pentru că Boldrin a limpezit acțiunile și le-a dat direcție, dar și pentru că, în special asta, Gnohere a întors soarta partidei. Pe post de armă secretă, ex-dinamovistul a devenit vedeta întâlnirii prin aceea că și-a trecut în cont un gol, o bară și o ratare uriașă în mai puțin de o repriză!

Pe măsură ce Craiova a căzut și nu s-a mai ridicat, FCSB s-a dovedit mai constantă și mai insistentă. Pe scurt, mai periculoasă, din care motiv victoria roș-albastră trebuie socotită meritată. Ea a confirmat previziunile antrenorului său, contestat copios acum o lună, că formația va crește în play-off și, îmbunătățindu-și prestațiile, va cuceri titlul. În raport cu contracandidatele, FCSB are un avantaj imposibil de neglijat: posedă o bancă de rezerve mai bogată și mai valoroasă. Poate părea un loc comun afirmația următoare, însă titlul nu se câștigă nicăieri în lume, deci nici la noi, cu 11 jucători ori cu 14. E nevoie de 18 sau chiar de 20. Ca să-ți cânte fanfara, nu-i suficientă o echipă puternică, îți trebuie un lot redutabil. Iar Gigi Becali, în ciuda unor investiții păguboase, n-a neglijat aspectul respectiv. S-a orientat și prin aceea că, luând de la rivali, a împușcat doi iepuri dintr-un foc. S-a întărit el și i-a slăbit pe adversari. Vorba veche, cine poate oase roade.

Luminată inițial de entuziasmul oltenilor și ulterior de experiența bucureștenilor, întâlnirea n-a beneficiat, din păcate, de un arbitraj corespunzător. Dimpotrivă, Marius Avram a comis numeroase erori, majoritatea în favoarea FCSB, lăsând impresia că o protejează pe aceasta uneori discret și alteori fățiș! Nu zic că arbitrul a băgat mingea în poarta lui Calancea și nici că fazele judecate de el au fost ușoare. N-au fost, numai că Avram a greșit prea des și, mai grav, preponderent în aceeași direcție! De pildă, nu l-a avertizat pe Pleașcă în minutul 18, pe Bălașa în minutul 34, când ar fi avut deplină acoperire regulamentară să dea „roșu” direct pentru lovirea violentă cu cotul a lui Ivan, serios comoționat, pe Pintilii în minutul 89, dar s-a grăbit să-i arate „galben” lui Zlatinski (60), deși bulgarul Craiovei jucase mingea!

Dacă l-a iertat pe Fl. Niță, feblețea mea, pentru repetate trageri de timp, să ne închipuim că a făcut-o deoarece era ziua de nume a portarului, „centralul” era însă dator să dicteze penalty în minutul 68, când Enache l-a tras de mână și l-a răsucit în careu pe Măzărache. Cum faultul s-a petrecut la 0-0 și meciul putea lua altă turnură, rezultă că gafeurul Marius Avram n-a stabilit rezultatul final, dar l-a influențat. A deranjat la el nu atât o greșeală ori alta, se întâmplă oricui, cât atitudinea, maniera generală de arbitraj. În opinia mea, părtinitoare și, ca atare, sancționabilă la greu.