Recital Alibec

Ca să ajungă lider, FCSB trebuia s-o bată pe Astra și Craiova să câștige la Ovidiu.

Cum i-au ieșit ambele variante, se poate spune că formația bucureșteană a avut o zi norocoasă, întregită de cele întâmplate în Dobrogea. Unde, după un meci pe care l-a controlat autoritar, 55 la sută posesie, 10-4 la cornere, 12-3 la șuturi etc, Viitorul s-a văzut îngenuncheată la unul dintre rarele atacuri ale Științei, ba și în minutul 90Ă2! Deși Craiova a arătat organizare și ambiție, suplinind absența câtorva titulari, în frunte cu căpitanul Ivan, apreciez că ea a obținut o victorie mincinoasă. Se vor supăra fanii din Bănie, dar așa au stat lucrurile: favoriții lor au câștigat cu șansă, cu multă baftă! Asta ținând cont și de amănuntul că Boli a ochit stâlpul porții lui Calancea în minutul 80! La fel de adevărat e însă, reversul medaliei, că nu totdeauna triumfă cei mai buni și victoriile sunt decise de goluri, nu de merite și nici de impresii.

După succesul de la Giurgiu, trupa lui Hagi a părut blocată. Precipitată, confuză. Încercarea cu Țucudean, introdus în premieră, a dat greș. Mai ales linia mediană a suferit, de parcă Nedelcu, Casap și Roșu, altădată neobosiți și exacți, ar fi încălțat ghetele invers! Hagi s-a tot străduit să ia presiunea de pe umerii tinerilor săi, neobișnuiți să tragă la titlu și nici să joace din 3 în 3 zile. A izbutit și nu prea. De presupus că miza uriașă i-a apăsat psihic pe Benzar et Comp. Le-a încețoșat privirea.

Hagi a mai reclamat și „mizeriile la adresa noastră”, cu referire la acuzele de blat de la Giurgiu. Deși neprobate, de socotit că ele i-au afectat pe mânjii de pe Litoral, i-au debusolat. Cine a urmărit să-i destabilizeze și-a atins scopul, doar că lupta nu s-a sfârșit. În măsura în care chiar vizează titlul, ceea ce Gică neagă din răsputeri, Viitorul ar trebui să ofere mai mult și să explice mai puțin. Hagi are însă dreptate să ceară un plus de respect pentru el și pentru băieții lui.

Dacă izbânda de la Ovidiu a fost una mincinoasă, la FCSB-Astra, 3-0, exagerată a fost diferența de scor. Afirmația e susținută și de fișa tehnică a întâlnirii. Acordându-i o bilă albă lui Reghecampf, care a știut ce spune când a promis că formația sa va fi mai puternică în play-off, cuvinte rostite într-un moment în care unii îi cereau demisia!, îndrăznesc să-l contrazic pe tehnicianul menționat. În opinia mea, nu atât echipa a câștigat meciul cu Astra, cât a făcut-o Alibec, strălucitor pe parcursul unui recital care a durat 37 de minute, până la accidentare. Înscriind două goluri, între care unul din 11 metri, apoi servindu-l pe Fl. Tănase la al treilea cu o rabona de senzație, Denis și-a demonstrat din nou clasa înaltă. Nu caut nicio polemică, dar insist că un vârf capabil de execuții excepționale trebuie neapărat adus la „națională” și folosit.

Se vor burzului și suporterii roș-albaștri, însă FCSB n-a mai impresionat după înlocuirea lui Alibec, adversarul preluând inițiativa. Sigur, nu-i de criticat o echipă care se desprinde la 3-0 într-o repriză (și se putea duce la 4-0 dacă primea penalty-ul cuvenit la faultul lui Iliev asupra lui Gnohere), însă acest argument nu-mi schimbă opinia că, rămasă fără Alibec, trupa lui Reghe a părut ștearsă, anonimă. Să-mi fie cu iertare, dar nici ea, ca și Viitorul, n-are anvergură de campioană.

În fine, cu Budescu în tribună, Astra s-a întrecut în erori, defensiva ei comițând-o grav și repetat. Autorul unui luft antologic, care a premers golului 2, internaționalul Săpunaru a continuat pasa neagră de la 1-2 cu Viitorul. A dezamăgit din nou, dar s-a scos într-un fel, întrucât a dovedit că e în formă proastă, nu și că e negustor! Palidă consolare la pretențiile lui, însă mai mult decât nimic.