Iubirea ca bumerang

A fost nevoie să treacă 10 meciuri fără succes și să-și modifice numele din Steaua în FCSB (nimeni nu reușește ca noi să-și distrugă brandurile!) pentru ca formația roș-albastră s-o învingă pe cea dinamovistă.

Judecând după posesia balonului, după numărul șuturilor la și pe poartă, după numărul ocaziilor de gol, victoria vicecampioanei e meritată. Nu trebuie omis însă că ea a stat permanent sub semnul întrebării, iar lui Rivaldinho, reluare în bară, i-au lipsit doar câțiva centimetri să egaleze în prelungiri! Evident că la 2-2 am fi cântărit altfel lucrurile.

Partida a început moale, s-a încins pe parcurs și s-a încheiat furibund, chiar dramatic, cu o eliminare în minutul 88 (Pintilii) și cu o alta în 90+1 (Busuladzici). În ciuda improvizațiilor din centrul liniei de fund, FCSB a părut, paradoxal, destul de sigură în apărare. Învinsa a vrut, dar n-a putut mai mult, aici sunt de acord cu Răducioiu, care afirma că „Dinamo n-are jucători în stare să realizeze diferența în momentele hotărâtoare”. În plus, duminică, Reghecampf s-a dovedit mai inspirat decât Contra la schimbări.

Abia introdus, Boldrin a înscris imediat pentru 2-1, în vreme ce Nistor nu l-a depășit pe Bawab și nici Patrick Petre pe Oliva. În privința lui Rivaldinho, acesta parcă știe să lovească mai bine mingea cu capul decât cu piciorul!

Scriind imediat după fluierul final, Tolontan și Geambașu au subliniat în Gazetă rolul decisiv interpretat de Alibec în derby. Denis a deschis scorul și, oferindu-i o pasă de maestru lui Momcilovici, a creat golul 2. El a fost MVP-ul partidei, ceea ce sper să fi reținut și selecționerul Daum, prezent în tribună. Dacă neamțul l-ar fi băgat mai repede pe Alibec contra danezilor, poate că „tricolorii” ar fi câștigat meciul. La fel de adevărat e însă și că în urma războiului mulți viteji se-arată!

Nu mai repet ce s-a spus despre Denis. Remarc însă, și laud, atitudinea grupului față de Patrick Petre. În ciuda faptului că fiul de nici 20 de ani al lui Florentin a luat parte la „cheful” din avionul de Malaga, după care a contribuit, ratând un penalty de departajare, la eliminarea lui Dinamo din Cupa României, Contra a continuat să-l folosească. Să-l încurajeze, să-l ajute. În altă ordine de idei, entuziaștii suporteri ai „câinilor”, campioni în privința susținerii și a coregrafiei, s-au întors ca un bumerang împotriva propriilor favoriți în clipa în care doi dintre ei au pătruns pe gazon și au întrerupt meciul câteva minute.

Cum roș-albii abia egalaseră și conduceau ostilitățile, intrarea zurbagiilor i-a scos din mână, le-a rupt ritmul. Iată cum, manifestată aiurea, iubirea poate face mai mult rău decât bine!

Istvan Kovacs a avut un meci cu probleme și, cu excepția unei faze, cred că s-a achitat onorabil. Atunci însă, în minutul 80, trebuia să acorde penalty deoarece Pintilii l-a agățat în careu pe Patrick. Nu, dinamovistul n-a simulat, cum zicea același Răducioiu, mai degrabă se impunea pedepsită imprudența lui Pintilii, neglijența acestuia. Fază însă la limită, în raport cu care „centralul” a greșit, impresia mea, deși a fost plasat excelent, la doar 3-4 metri!

Kovacs a procedat corect la ambele eliminări, numai că, în stilul nostru inconfundabil, fiecare tabără a tras spuza pe turta ei și a aruncat vina pe un arbitru care și-a propus să lase jocul mai liber, în spirit modern. Și dacă a existat fault asupra lui Pleașcă înaintea golului lui Nemec sau, reversul medaliei, asupra lui St. Filip în acțiunea premergătoare golului lui Boldrin, Gigi Becali n-avea motive să declare că „am câștigat împotriva a 13 jucători (n.a. de ce nu a 12?), adică am jucat și împotriva lui Kovacs”! Ca de obicei, Becali  exagerează. Pentru el, toți țânțarii sunt armăsari.