„Nebunul” de succes

Astra a început poticnit meciul de-acasă cu Botoșani, ultimul dinaintea play-off-ului, dar s-a redresat după pauză și a învins confortabil, cu 3-0.

A fost a opta victorie consecutivă în Liga 1, ispravă care depășește performanța Viitorului, cu 7 succese în etapele 17-23. Pentru amatorii de statistici, recordul din epoca modernă continuă să-i aparțină defunctei formații a lui Porumboiu. Cu portughezul Inacio pe bancă, iar în teren cu Wesley, Adailton, Sânmărtean și N. Stanciu, FC Vaslui a legat 9 izbânzi în ediția 2011-2012.

Trebuie să accepte și contestatarii ei, ai lui Șumudică în principal, că Astra a încheiat furibund sezonul regulat, en fanfare. La capătul unui sprint devastator, a înregistrat un salt aproape neverosimil. De la locul 12 în etapa a 12-a și 16 puncte în urma liderului în etapa a 15-a, echipa giurgiuveană a urcat pe locul 3 și a redus diferența la numai 4 puncte în play-off! De unde părea definitiv scoasă din cursa pentru titlu, ba și în pericol de retrogradare, Astra a reintrat în cărți.

Șumudică pretinde că nu se gândește la recâștigarea campionatului. S-ar mulțumi cu un loc pe podium în condițiile în care calificarea într-o cupă europeană pare arvunită. Ca Astra să rateze acest obiectiv, ea ar trebui să termine play-off-ul pe post de „lanternă roșie”, iar Poli Timișoara ori Voluntari să ia Cupa României. Foarte greu de crezut că se va întâmpla așa. Pe de altă parte, să reținem că nici Șumudică nu spune totdeauna ce gândește.

Asemenea triumfului din sezonul precedent, și această revenire spectaculoasă a campioanei, vecină cu miracolul, i se datorează antrenorului. Celui pe care mulți, cu precădere fanii roș-albaștri, l-au făcut cu ou și cu oțet de-a lungul timpului. L-au numit clovn, apucat, bufon și în toate felurile, pedepsind astfel, uneori justificat, cuvintele și atitudinile lui scăpate de sub control. Înainte de a mă întoarce asupra subiectului, mai contabilizez alte bile albe în dreptul lui Șumudică. Astra a fost echipa românească cu cea mai lungă carieră continentală în 2017, autoarea unor victorii memorabile repurtate la Londra, la Plzen și la Viena. În 2016 și 2017, ea a adus cele mai multe puncte UEFA pentru coeficientul de țară. Tot ea oferă cei mai mulți jucători lotului național pentru confruntarea decisivă cu Danemarca din preliminariile CM, 3 din cei 8 selecționați interni, S. Lung jr, Săpunaru și Budescu.

Cei care l-au luat peste picior pe Șumudică, reproșându-i excesele verbale, dar și limitele profesionale, să mai reflecteze la faptul că Astra a mers înainte, deși s-a văzut nevoită să-și vândă valorile. În paralel, respectivii să nu uite că Enache, De Amorim, Boldrin și chiar Alibec n-au mai dat același randament după despărțirea de Șumudică. Nu știu ce le făcea acesta, dar cu el pe bancă jucau altceva. Uneori rupeau pământul. Antrenorul e cel ce l-a convins pe Budescu să refuze propuneri ademenitoare și să nu plece de la echipă.

Pentru toate acestea, ca și pentru altele, Șumi merită să i se ridice statuie la Giurgiu, lângă Turnul cu ceas din centru. Pentru că, dincolo de investiția lui Ioan Niculae, de diplomația lui Petre Buduru și de strădania lui Dănuț Coman, el a menținut-o pe Astra pe linia de plutire. Uneori s-a bătut de unul singur și chiar, să mă scuze, a făcut pe nebunul. Și-a asumat riscul de a fi înjurat, hulit, repudiat. Nu i s-a ridicat și nici nu i se va ridica statuie, am exagerat, doar Primăria a avut decența să-l declare Cetățean de Onoare. În schimb, clubul a vrut să-l amendeze cu 40.000 de euro pentru că a vorbit ce nu trebuia despre patronul echipei și, surprinzător, pentru că a lezat imaginea Stelei, gruparea rivală!

Se aude că pe stadionul „Marin Anastasovici” s-a lăsat liniștea și că Ioan Niculae a îngropat securea războiului. Dar amenințarea și stresul trebuie că l-au marcat destul pe Șumudică, „nebunul” de succes care a dus Astra în vârful muntelui fără salarii plătite la timp, cu o mână de spectatori și cu un lot rarefiat. E cazul să convenim că numai un antrenor de clasă poate reuși asta. De top.