Gloanţe oarbe

Lumea cavalerilor fluierului e tăcută, cu rare apariţii mediatice.

Tocmai în ideea că arbitrii au restricţie să se manifeste public, ordin de la FIFA şi UEFA, a surprins prin promptitudine recenta ripostă a grecului Kyros Vassaras. Printr-un comunicat în parte înfipt, în parte duios, preşedintele CCA şi-a propus să-i dea peste degete lui Cristian Balaj, retras deunăzi din activitate. Părerea mea e că n-a reuşit. Ba chiar cred că Vassaras n-a priceput ce-a spus Balaj pe micul ecran, vorbe pe care le-a privit ca pe nişte săgeţi otrăvite lansate contra lui însuşi sau/şi a CCA.

Îmi imaginez că grecului nu i s-au tradus exact afirmaţiile lui Balaj. Altfel, nu l-ar fi acuzat pe acesta că n-a respectat procedura standard de a solicita în scris CCA să i se îngăduie să arbitreze încă 2 ani după 45. Cu tot respectul, Vassaras a lăsat să se înţeleagă că, nedorind să continue în aceleaşi condiţii, Balaj a pretins o serie de avantaje personale!

O asemenea judecată e însă incorectă, tendenţioasă. Ea denaturează realitatea întrucât băimăreanul n-a cerut nicio clipă să continue. Doar a pledat pentru un statut egal între arbitrii bucureşteni şi cei din provincie, pentru echitate. Obligaţi să suporte din barem transportul, cazarea şi masa când oficiază în Capitală, la Chiajna, la Voluntari ori în apropiere, ultimii rămân cu jumătate din banii de care, stând practic acasă, Al. Tudor, M. Avram, ceilalţi bucureşteni nu se ating! Apărându-şi propria cauză, Balaj a apărat-o automat şi pe a lui Ovidiu Haţegan din Arad, a lui Istvan Kovacs din Carei, pe a altora.

Ştie oricine că povestea nu-i nouă. GSP şi subsemnatul am abordat tema respectivă în repetate rânduri, Ca atare, Vassaras n-avea motive să pară luat pe nepregătite şi deranjat. Cu atât mai puţin să se ascundă în spatele cuvintelor şi, deşi elegant, să sară la atac. Unul subtil şi acoperit, dar atac.

Întrebarea e de ce ar fi trebuit Balaj să se adreseze în scris CCA? Răspuns: ca să se expună şi să fie refuzat! Atât că, după ce cei doi discutaseră de nenumărate ori pe marginea subiectului, Vassaras n-a avut curajul să recunoască deschis că nu-i poate garanta băimăreanului un câştig comparativ cu al confraţilor bucureşteni. Din care să suporte cheltuielile curente, medicaţia, preparatorul fizic etc. Să reţinem că arbitrii de elită se pregătesc la fel de serios ca jucătorii, iar uneori aleargă mai mult decât aceştia. Cu o ipocrizie lesne de detectat, Vassaras s-a străduit să-l scoată pe Balaj ţap ispăşitor. Degeaba. Dacă a sperat să-şi înfunde adversarul, n-a câştigat. Mai degrabă a pierdut, dar nu-i de mirare. Totdeauna e mai simplu să aruncăm vina pe alţii.

Părerea mea e că Vassaras a tras cu gloanţe oarbe. Conştient şi el de asta, a îndulcit intenţionat finalul comunicatului cu referiri la un „pachet financiar care să vizeze un grup de arbitri, nu o singură persoană, proiect pe care dorim să-l implementăm când situaţia financiară a fotbalului românesc o va permite”.

Fraza parcă-i extrasă din Cristian Balaj şi coincide cu ceea ce acesta îi ceruse unui Vassaras care s-a făcut că n-aude, nu vede!