„Cine tace e prost!”
Articolul de faţă se putea intitula şi "Sâmbăta tuşierilor", în ideea că rezultatele ambelor partide disputate pe 17 decembrie au fost influenţate de gafele unor arbitri de margine!

La orele amiezii, asistentul craiovean D. Iliescu n-a semnalizat ofsaidul clar, incontestabil, din care Spahija a adus victoria Voluntarilor în minutul 90 + 4 al întâlnirii cu CFR. Seara, a comis-o şi M. Marchidanu din Brăila, liniorul care, la 1-0 pentru Steaua cu Poli Timişoara în minutul 74, le-a anulat bănăţenilor un gol perfect valabil! Artean a şutat de la 22-23 de metri, iar Bărbuţ, situat pe linie cu Enache, a deviat mingea în poarta lui Niţă.
Dacă Iliescu a avut o fază uşor de judecat, Spahija fiind surprins de centrare în spatele lui Larie, cea a lui Marchidanu s-a dovedit mai complicată. Mai greu de cântărit întrucât Enache, care-l scotea din ofsaid pe Bărbuţ, se găsea la o distanţă apreciabilă de tuşă, în cealaltă parte a terenului. În plus, timişoreanul Drăghici, aflat în ofsaid, fără să participe însă la joc, l-a împiedicat pe asistent să distingă poziţia stelistului. S-a interpus între ei, ceea ce-i acordă circumstanţe atenuante lui Marchidanu, dar nu şi scuze. Captura din Gazetă şi reluările video n-au lăsat loc de dubii: golul lui Poli trebuia validat!
Egalat din penalty în minutul 86 şi învins în 90 + 5 prin reuşita frauduloasă descrisă mai sus, antrenorul clujenilor a răbufnit. Miriuţă s-a ferit să pronunţe numele preşedintelui CCA, dar i-a atacat virulent elevii: „Sper că e lipsă de valoare la arbitri, nu vreau să mă gândesc la altceva”. Murmurând „Cine tace e prost”, el a sugerat c-ar fi avantajate echipele ai căror oficiali fac zarvă, fac iureş. Care sar cu gura şi îi ceartă public pe cavalerii fluierului, chiar pe şefii Federaţiei! Concret, cine ridică vocea, ca şi Voluntari după eliminarea lui Cernat de la Timişoara, altminteri inventată, capătă compensaţii. Primeşte atenţii.
Ca atare, conducătorii FRF şi LPF sunt datori să trateze mai vigilent şi mai responsabil delegările şi prestaţiile arbitrilor, să le controleze mai riguros. Nu mă erijez în avocatul grupării din Gruia, una care a tras destule sfori în epoca sa de glorie, însă observ că, odată cu retragerea lui Paszkany şi cu pasul înapoi al doctorului Mureşan, CFR a devenit ţinta unor măsuri exagerate. Chiar a unor răzbunări. CFR-ului i se plătesc poliţe, i se sparg în cap toate oalele, i se iau puncte, dar i se dau, în schimb, suspendări şi amenzi într-o veselie etc. Pare că, în ciuda insolvenţei şi a dificultăţilor financiare, CFR continuă să deranjeze şi trebuie pusă, iertaţi expresia, cu botul pe labe.
În fine, Steaua s-a chinuit cu Timişoara şi din pricină că Poli a izbutit o repriză secundă curajoasă, mult peste condiţia ei de ultimă clasată, felicitări lui Ionuţ Popa! Jocul roş-albaştrilor s-a dereglat după pauză, vorba lui Adi Popa, „s-a bramburit”, iar Bourceanu era să-i rupă piciorul lui George Neagu cu o alunecare întârziată şi brutală. „Gladiatorul” merita cartonaşul roşu arătat de M. Bârsan, dar mai puţin, ori deloc, o despărţire urâtă de echipa cu care, în două perioade, a cucerit 7 trofee. Inclusiv 3 titluri de campion. Cunoaşteţi însă proverbul că fiecare doarme cum îşi aşterne, am mai scris şi voi mai scrie despre problemele Stelei.