Oameni trişti

Ca şi în cazul lui Gică Popescu, dezbătut recent aici, numeroşi useri s-au repezit însă ca nişte ulii, dezlănţuiţi, asupra lui Bute.

Deşi Lucian Bute a picat şi al doilea test antidoping, efectuat după egalul cu suedezul Badou Jack, 114-114 pe 30 aprilie 2016 la Washington DC, Comisia de Box a Districtului Columbia a admis argumentele pugilistului nostru şi, în loc de 3 ani, l-a suspendat 6 luni. Cum acestea se scurseseră pe 6 noiembrie, Bute a primit doar o amendă de 50.000 de dolari, deghizată într-o donaţie vărsată în contul unei organizaţii de luptă contra dopajului, dar şi dreptul de a urca treptele ringului în 2017.

Fără îndoială că la 37 de ani, pe care-i va împlini pe 28 februarie, nu-i va fi uşor să reintre în posesia centurii cu diamante. Conform propriilor declaraţii, Lucian mai speră, iar speranţa, cât de obosit e clişeul, moare mereu ultima. Puţin probabil să mai cucerească titlul suprem, însă au mai existat come-back-uri neprevăzute şi spectaculoase în ring.

Acum, e greu de precizat de ce amintita comisie l-a iertat, cam asta s-a întâmplat, pe românul devenit şi cetăţean canadian în 2012. Asta pentru că trăieşte la Montreal din 2003. În situaţii ca a lui, destule lucruri se păstrează intenţionat la secret, în ceaţă. Cert e însă că, în final, judecătorii l-au crezut pe Lucian că „N-am încercat niciodată să obţin un avantaj ilegal”.

Au acceptat explicaţia că suplimentul alimentar ce conţinea Ostarină, substanţă aflată pe lista neagră, dar absentă de pe eticheta produsului, i-a fost prescris şi administrat de preparatorul său fizic. Concluzia e că Bute a scăpat şi îşi poate continua nestingherit activitatea.

În toată această perioadă confuză, de aşteptare, compatrioţii gălăţeanului mai degrabă s-au dezis de el şi l-au pus la zid decât l-au îmbărbătat. În stilul carpato-dunăreano-pontic de a nu preţui cum şi cât trebuie valorile, contestate cu orice prilej, cei care l-au ponegrit pe Bute au uitat că el a deţinut aproape 5 ani coroana de campion mondial IBF la categoria supermijlocie. Între 19 octombrie 2007 şi 27 mai 2012, şi-a apărat titlul de 9 ori, iar ca profesionist a pierdut numai 3 întâlniri din 33. A înregistrat 24 de victorii prin KO, un palmares rar, tipic pentru un supercampion.

Ca şi în cazul lui Gică Popescu, dezbătut recent aici, numeroşi useri s-au repezit însă ca nişte ulii, dezlănţuiţi, asupra lui Bute. Citez pe sărite: „Ăsta ştie 4 cuvinte în franceză, se bâlbâie şi l-au prins furând”; „În mod normal, aş fi spus să-l lase să boxeze că poate îl omoară dracu’ un adversar. Dar el nu boxează, joacă farse puse la cale de mafia canadiană”; „Pentru că îşi câştigă banii prin minciună, trebuie exclus pe viaţă din box”, „Jenant e că nici dopat n-a fost în stare să bată pe cineva” etc., etc.

Evident că nici marii sportivi nu-s scutiţi de greşeli. Abundă exemplele în acest sens deoarece până şi campionii de legendă sunt muritori, nu sfinţi. Dar asta nu înseamnă că în loc să-i respecte, să le stea alături şi să fie mândri de ei, ceilalţi au dreptul să-i înjure ca la uşa cortului şi chiar să-i blesteme!

Indiferent ce-i împinge să derapeze, răutatea, invidia ori amândouă, cei lipsiţi de maniere, dar şi de sentimente, se descalifică singuri. În sărăcia lor sufletească, provoacă milă. Sunt nişte oameni trişti.