Tot răul spre bine
Victoriile obţinute joi seara de Steaua şi de Astra sunt foarte preţioase, de aur.

Atât sub aspectul moralului, cât şi al clasamentului, ambele echipe reintrând astfel în cursa calificării. Posibilităţi mai mari are Astra, dar nici ale Stelei nu-s de neglijat. Interesant e că, până la un punct, meciurile reprezentantelor noastre au semănat ca picăturile de apă. Adversarele au deschis scorul după ce vicecampioana şi campioana, mai ales cea dintâi, au dezamăgit în primele reprize. În timp ce Steaua a început anemic, Astra a practicat un fotbal mărunt, la ciupeală.
În final, tot răul a fost însă spre bine. Conduse pe tabelă, echipele româneşti au realizat că nu mai au nimic de pierdut şi, ieşind cu îndrăzneală la joc, au răsturnat rezultatele. Dar să spunem că pe Astra a servit-o şi eliminarea lui Grunwald din minutul 65.
Deşi au pornit ezitant, Reghecampf chiar greşit pentru că l-a folosit pe Ad. Popa vârf central şi pe G. Enache mijlocaş dreapta, amândoi antrenorii s-au revanşat după pauză. În condiţiile în care l-a schimbat pe incomplet recuperatul Pintilii cu un Bourceanu mai vioi şi mai bătăios, Reghe l-a scos, în sfârşit, pe G. Enache. Cu Golubovici vârf şi cu Ad. Popa înapoi în banda dreaptă, Steaua s-a reîntors la atacul clasic, numai că golurile n-au apărut din construcţie, ci din două faze fixe, fructificate de Momcilovici şi de Tamaş. Nu dezvolt subiectul, dar e clar că, în măsura în care tinde mai sus, Steaua trebuie să rezolve urgent problema atacului. În rest, Reghecampf le-a mai închis gura contestatarilor de profesie.
Conform obiceiului, Tamaş s-a dovedit cel mai bun om al roș-albaştrilor, iar G. Enache veriga slabă. Evoluţiile acestora au evidenţiat încă o dată că Daum, care l-a convocat cu insistenţă pe G. Enache şi l-a omis permanent pe Tamaş, nu prea cunoaşte jucătorii. Îi cheamă la lot după ureche, la întâmplare. Dar mă opresc aici, convins că postacii federali, însărcinaţi să-l laude pe neamţ, vor mârâi iarăşi. Mă întreb însă cum vor explica respectivii faptul că Daum a luat „naţionala” de pe poziţia 22 în lume şi a izbutit performanţa de a o duce pe 39! Trebuie să te pricepi, nu glumă, ca să prăbuşeşti echipa 17 poziţii în 4 luni! Nu te poţi simţi confortabil când te-au depăşit, între altele, Ungaria şi Iran, Egipt şi Peru, Algeria şi SUA!
Şumudică a mutat şi el inspirat. Ca răspuns la golul lui Rotpuller, l-a înlocuit în disperare de cauză pe fundaşul Oros cu atacantul D. Florea, care va deveni eroul partidei. Cu instinct de gambler, Şumi a împins sinucigaş liniile, în ideea ori la bal, ori la spital. I-a ieşit. Ajutată de cartonaşul roşu ce a lăsat-o pe Austria Viena în inferioritate, dar şi, vorba lui Alibec, de „trezirea din pumn”, Astra a confirmat dictonul că succesul le surâde celor curajoşi.
Marcând pentru 1-1 şi obţinând ulterior penalty-ul transformat de Budescu, Daniel Constantin Florea a trăit cea mai frumoasă zi din cariera lui. Nu degeaba acestui fotbalist, născut în 1988 şi transferat în 2015 de la Chiajna, i se zicea pe când purta tricoul Farului Constanţa „Gică Fentă”. Gică de la Gicu Dobrin. La rându-i, fără să anticipez ceva, consider că Şumi, în cazul că o va califica pe Astra în primăvara europeană după ce a câştigat campionatul, va concura cu şanse serioase la titlul de Antrenorul anului 2016.