Descoperitorii apei calde

Se constată cu ochiul liber că onor conducerea FRF e foarte interesată de impresia pe care o lasă, chiar obsedată de ea.

Învăţaţi că imaginea trebuie să dea bine, Burleanu şi colaboratorii acordă o atenţie specială Departamentului de Comunicare, iar acesta, alcătuit din 5 persoane, chiar munceşte pe rupte.

Popularizează din răsputeri iniţiativele administraţiei federale. Între ele, şi cea intitulată „Performanţa are viitor”, program dedicat copiilor de 10-14 ani din mediul rural. La fel şi proiectul Fotbal pe uliţă, tutelat de FRF şi de Ministerul Educaţiei, adresat elevilor din clasele 1-4 şi a cărui primă ediţie s-a încheiat în luna martie cu finala pe ţară de la Cluj.

Indiscutabil că e în folosul fenomenului organizarea unor asemenea competiţii, inclusiv mixte, cu formaţii alcătuite din băieţi şi din fete. Numai că, oricât s-ar bate cu pumnii în piept Burleanu et Comp. şi s-ar ambala că deschid drumuri, nu ei au inventat întrecerile respective! Dimpotrivă, ele au avut loc şi înainte de instalarea lor la Casa Fotbalului. În anii 1997-2000, de pildă, s-a disputat la scară naţională Cupa Satelor, de care a răspuns regretatul Mircea Cezar Ionescu. La fotbal mixt, LPS Tg. Mureş a cucerit în 2009 Cupa Şcolilor Generale, turneu final cu 8 participante, ţinut la Sala Polivalentă din Bucureşti. În Capitală, s-au desfăşurat mai multe ediţii ale Trofeului Constantin Ardeleanu, rezervat băieţilor şi fetelor de 11-13 ani.

Ca atare, oficialilor FRF li se cuvin felicitări că sprijină asemenea acţiuni. Recomandabil ar fi să nu se mai împăuneze însă că ei au descoperit apa caldă ori gaura la covrig, dacă nu pe amândouă, nu le-ar strica să fie mai modeşti! Să recunoască meritele predecesorilor, realizând că fotbalul n-a început şi nici nu se va termina cu ei.

Moartea lui Prodan
Am tot scris că Răzvan Burleanu e paraşutat în jilţul de la FRF, tip care nu ştie cu ce se mănâncă fotbalul şi nici n-a învăţat nimic în 2 ani şi jumătate! Străin de domeniu, el s-a înconjurat de indivizi la fel de habarnişti, în frunte cu secretarul general Radu Vişan, iar împreună au căzut din capcană în capcană şi din greşeală în greşeală. Adesea s-au făcut de râs. Angajarea unui selecţioner străin, adus pe o căruţă de bani, deşi nu antrenase nicio „naţională” până la 63 de ani, reprezintă altă bilă neagră. De acord că trebuie să avem răbdare cu Daum, dar câtă?! Paharul pare să dea pe dinafară.

Atât că una-i una şi alta-i alta, de unde şi invitaţia de a nu încurca borcanele. Concret, în loc să-i acuzăm pe Burleanu şi pe trupeţii lui de moartea lui Didi Prodan, Dumnezeu să-l ierte!, să rămânem cu picioarele pe pământ şi, oricât ne-ar împovăra tristeţea, să nu-l implicăm pe actualul preşedinte în tragedia fostului internaţional! Într-adevăr, Burleanu s-a purtat urât cu Prodan, ca şi cu alţi „tricolori”, dar nu din pricina şefului FRF s-a prăpădit bietul Didi, l-a răpus un destin cumplit. Normal ar fi să nu exagerăm, ci să păstrăm măsura şi decenţa, să nu inventăm vinovaţi care nu există! Cei ce procedează aşa riscă să-şi piardă credibilitatea ori chiar şi-o pierd.