Înger şi demon

Cel mai tare a impresionat Daniel Popa, 21 de ani, adus în vară de la Târgovişte. Ex-golgeterul Chindiei, pe care Dinamo l-a suflat Botoşanilor, a izbutit golul de 3-2 şi un assist.

Cine zice că fotbalul nostru e la pământ să ia caseta meciului Astra-Dinamo din Cupa Ligii şi îşi va schimba părerea! Adjudecată de bucureşteni după 120 de minute, partida a avut sare şi piper: şapte goluri, trei eliminări, două penalty-uri, ratări de infarct şi faze memorabile. A avut calitate şi spectacol.

De pildă, pasa prin care Budescu l-a lăsat pe Alibec singur cu portarul Brănescu în minutul 10, ocazie însă irosită de giurgiuvean, se vede extrem de rar. Deoarece virtuozitatea nu se întâlneşte la orice pas.

Deşi în inferioritate numerică de la 2-2, între eliminarea lui V. Lazăr (80) şi cea a lui Fabricio (102), Dinamo a reuşit nu numai să ducă jocul în prelungiri, ci şi să-l câştige. Clar, fără dubii. Tăioasă pe contraatac, „haita” a convins, suplinind absenţele lui Penedo, S. Filip, Mahlangu, D. Rotariu şi Nemec, abia întorşi de la loturile naţionale. Oliva, Hanca, Palici şi Nistor, mai ales primii doi, au prins o zi excelentă.

Totuşi, cel mai tare a impresionat Daniel Popa, 21 de ani, adus în vară de la Târgovişte. Ex-golgeterul Chindiei, pe care Dinamo l-a suflat Botoşanilor, a izbutit golul de 3-2 şi un assist.

Cum a scos şi lovitura de la 11 metri, presimt că vom mai auzi multe vorbe frumoase despre el. Cu condiţia să nu şi-o ia în cap.

Urmare a prestaţiei şi a victoriei de la Giurgiu, normal ar fi ca Andone să reintre în graţiile fanilor. Ca şi echipa, el a dovedit dorinţă, ambiţie, moral. Nu vreau să aprind alte polemici, dar consider că pentru ce-a însemnat şi înseamnă în Ştefan cel Mare Ando merita şi merită mai mult respect. Automat, şi un plus de încredere. Ca atare, ultraşii care i-au cerut demisia ar trebui să-şi revizuiască atitudinea. Chiar s-o regrete.

Trecând la învinşi, să mă scuze Alibec, însă îl socotesc coautor la eşecul de joi. A egalat la 1 printr-o execuţie de maestru, dar n-a fost numai îngerul Astrei, ci şi demonul ei. Pentru că nu-i permis starului campioanei, candidat la titularizarea în „naţională”, să rateze cu seninătate, copilăreşte, două ocazii monumentale, în minutele 10 şi 70!

Poate că Alibec, de-acum cu gândul la Steaua, are motive să fie supărat pe publicul local, care nu prea se înghesuie la stadion. Pe de altă parte, îl invit să afle că fotbalul n-a început la Giurgiu cu el şi cu coechipierii lui. Din oraşul lui Teaşcă au plecat de-a lungul vremii Narcis Coman, Titi Mareş, Bebe Năsturescu, Gică Grozea, Petre Buduru, Gino Iorgulescu şi alţii, despre care Alibec trebuia să fi auzit. Niciodată nu-i însă prea târziu.

Şumudică şi-a propus să suplinească lipsa lui S. Lung jr. şi a lui Săpunaru, dar nu s-a descurcat din pricină că niciunul dintre cei 3 apărători ai săi nu-i capabil să rezolve nici un duel om la om, unu contra unu! Cu o linie de fund comparabilă cu un şvaiţer şi cu un dublaj mereu defectuos, Astra se va califica anevoie în play-off. Dacă se va califica.

Notă mare pentru arbitrajul lui Marcel Bârsan, prompt, echilibrat, curajos. Cu unica observaţie că Bârsan trebuia să-i dea al doilea galben lui Nedelcearu în clipa în care acesta l-a faultat pe Alibec pentru penalty-ul transformat în minutul 70. În rest, aşa cum îi criticăm pe „fluieraşi” când greşesc, să-i şi lăudăm când e cazul! Iar joi chiar a fost.