Lăsaţi-l din braţe!

La întrebarea dacă era ori nu momentul ca FRF să apeleze la Daum, Boloni s-a dovedit, paradoxal, cel mai tranşant

Rezultatele slabe ale „naţionalei”, care au periclitat calificarea la CM 2018, dacă nu cumva au compromis-o, provoacă polemici legate de antrenorul străin. Concret, între argumentele aducerii lui Daum a contat şi acela că neamţul nu va mai fi manipulat de cluburile autohtone, cum s-ar fi petrecut lucrurile în mandatele predecesorilor săi.

Un fals, o invenţie, deoarece nici Piţurcă, nici Iordănescu, suficient de încăpăţânaţi şi de orgolioşi, n-au agreat imixtiunile. Au decis numai ei. Apoi, convocând mulţi jucători de la Steaua, clubul bănuit de manevre oculte, chiar Daum a infirmat teoria de mai sus.

La întrebarea dacă era ori nu momentul ca FRF să apeleze la Daum, Boloni s-a dovedit, paradoxal, cel mai tranşant: „România nu avea nevoie de un antrenor străin”! Paradoxal în ideea că Boloni, Ladislau la noi, Laszlo peste hotare, a contat el însuşi ca antrenor străin cât, născut la Tg. Mureş, dar şcolit la Clairefontaine, a lucrat în Portugalia, Belgia, Grecia, EAU şi Qatar. Mai departe, Boloni a pretins că reprezentativei i-ar fi trebuit „cineva care să cunoască bine logica lucrurilor locale”.

Mai diplomat, haină potrivită unui înalt oficial UEFA, Ionuţ Lupescu s-a arătat mai puţin ferm. A strecurat însă îndoiala când a mărturisit că nu ştie dacă România era pregătită pentru un antrenor de afară. A sugerat că mai degrabă nu, poziţie cu atât mai greu de înţeles cu cât, Ionuţ evoluând 8 sezoane în Germania, era de presupus că el va simpatiza un confrate neamţ. Surprinzător, n-a făcut-o.

Nici eu nu ştiu, sincer, dacă era momentul propice pentru un străin. Poate da, poate nu. Sigur însă, nu trebuia să vină unul ca Daum, care n-a antrenat o echipă naţională până la 63 de ani. Ba şi care n-a avut angajament 27 de luni înainte de a fi întâmpinat la Otopeni pe post de Salvatore della Patria. Îmi cer iertare, dar dacă Daum era aşa apreciat pe plan internaţional de se călcau în picioare cluburi renumite să-l angajeze, cum de nu l-a luat nimeni aproape 2 ani şi jumătate?!

Deşi lui şi unui colectiv de 20 de persoane, între care şi fiul său, atenţie, reprezentativa Franţei are 16 oameni în staff, a Poloniei 17 etc., li s-au oferit mână liberă şi, de reţinut, lefuri astronomice, echivalentul a 13 la sută din bugetul federal, comportarea a dezamăgit crunt. S-a invocat şi se invocă scuza că Daum nu cunoaşte jucătorii români! Cum adică nu-i cunoaşte, nu-i el cel ales de FRF deoarece la Euro 2016 le întocmise „tricolorilor” fişe amănunţite?! Ori atunci ni s-a servit o minciună, o intoxicare?!

Pe lângă declaraţii aberante, gen „vom ataca şi când mingea se află la adversar”, tehnicianul german trebuie tras de mânecă pentru prestaţia şi rezultatele „naţionalei”. Selecţie ciudată, titularizări eronate, schimbări aiuristice, promovări forţate etc. Vinovăţia trebuie însă extinsă şi asupra celor ce l-au adus, cu observaţia că iese din discuţie preşedintele Burleanu, căzut din pom şi habarnist.

Dar nu, o spun cu regret, şi consilierul Vochin, tip foarte inteligent şi tobă de fotbal. Plecând de la adevărul că, din păcate, toţi ne mai înşelăm, aştept ca fostul coleg de redacţie să-l lase din braţe pe Daum. Să-l judece ca pe un salariat, încă plătit regeşte, nu ca pe un oaspete de vază.