Propria sa victimă
Emoţionează faptul că Daum duce mâna la inimă când se cântă Deşteaptă-te, române!, gestul lui merită elogiat.

Atât că, să mă ierte selecţionerul şi aplaudacii lui, FRF l-a angajat nu pe post de patriot, ci de antrenor al „naţionalei”. Calitate în care ar trebui să-i înveţe fotbal pe „tricolori” şi, eventual, să-i califice la Mondialele din 2018. Din păcate, nu se ridică la înălţimea unor asemenea misiuni, recompensate cu 540.000 de euro anual, prestaţia echipei din întâlnirea cu Polonia demonstrând asta fără tăgadă. Concret, România n-a mai jucat aşa prost acasă, haotic şi bramburit, de la eşecul cu Lituania din 2008, 0-3 la Cluj, cu Piţurcă pe bancă.
Cei care l-au adus pe Daum şi continuă să-l confunde cu Mesia îl laudă că a schimbat atitudinea, abordarea. Că a trezit „naţionala” din somn, a dezmorţit-o. Fals, din moment ce, cu excepţia unui sfert de oră din repriza secundă, aceasta n-a arătat nimic vineri, chiar nimic! Ce nouă atitudine?!, ce abordare modernă?!, vorbe de clacă, prestaţia a fost una sub orice critică, uneori lamentabilă.
Felicitări lui Daum că i-a pus pe băieţi să se îmbrăţişeze la antrenamente şi să facă exerciţii de karate. Interesant, dar inutil, de vreme ce prestaţia acestora a scăzut dramatic de la meci la meci, curbă descendentă. Dacă România n-ar fi jucat la Erevan 11 contra 10 din minutul 3, probabil că n-ar fi obţinut nicio victorie din 4 partide!
Neamţul e un tip simpatic. Educat, vorbeşte frumos. În rest însă, dacă vine vorba, şi trebuie să vină, despre organizarea jocului, despre aşezare, despre tactică etc., el n-a convins deloc, a decepționat! Să convenim că nu dispune de supervalori, dar adevărat e şi că nu-i cunoaşte destul pe fotbaliştii români, nici măcar pe cei cu care lucrează! Altminteri, nu l-ar fi numit căpitanul echipei pe D. Grigore, de la penultima clasată din Qatar, nu l-ar fi mutat pe B. Stancu în premieră pe banda dreaptă, nu l-ar fi introdus pe Keşeru abia în minutul 82 etc., lista gafelor comise vineri nu se opreşte aici. Paradoxal, tehnicienii din staff-ul său, în frunte cu Ionuţ Badea, mai degrabă lasă impresia că vor să-l încurce pe Daum, nu să-l ajute! Oricum, nu există niciun complot împotriva acestuia, cum se indignează unii pe bloguri. Nu, Daum e victima propriei lipse de inspiraţie, de fler. Dacă nu cumva, îmi cer scuze, chiar de pricepere.
De observat că „naţionala” a încasat golurile 1 şi 2 din faze similare. Grosicki şi Lewandowski au înşirat câte 4-5 adversari în condiţiile în care fundaşii laterali Benzar şi Toşca au fost prinşi de fiecare dată în altă parte. E inadmisibil să iei două goluri în aceeaşi manieră, iar tu, antrenor, să nu intervii în pauza dintre ele şi să le explici celor implicaţi că trebuie să stea în zonă, să ţină linia. Fiind o noţiune elementară, apare în toate manualele de specialitate. Regretabil e că, omiţând fragmentul respectiv ori uitându-l, Daum n-a mai predat lecţia cu pricina. A sărit-o.
Dincolo de orice nostalgie, gândesc că Raţ, la experienţa lui, n-ar fi căzut în capcana polonezilor, numai că noi ne repezim să cerem, parcă obsedaţi, întinerire cu orice preţ. Personal, apreciez că „naţionala” trebuie să concentreze cei mai buni jucători, cei mai în formă, indiferent de anul naşterii acestora. A transforma întinerirea lotului într-un scop în sine, a împrospăta de dragul împrospătării, riscă să constituie o greşeală asupra căreia vom reveni. E stilul nostru de a pregăti mereu viitorul şi niciodată prezentul. Evident, un stil păgubos.