Şi Cristi Balaj mai greşeşte!

Dinamo-Astra a început sub semnul dominării roş-albe şi a continuat aşa preţ de peste o oră.

Logic, Dinamo s-a desprins pe tabela de marcaj, marcând prin Nemec şi, imediat după pauză, prin Hanca. Slovacul a exploatat abil gafa lui Fabricio, moment în care a dovedit şi de ce Andone l-a preferat pe el dezordonatului Gnohere. Cam acelaşi lucru s-a petrecut cu Hanca, avansat pe banda dreaptă, prin comparaţie cu un din ce în ce mai puţin convingător D. Rotariu. În context, de semnalat şi că Daum a numit faza premergătoare marcării golului 2 al gazdelor ca fiind „cea mai frumoasă de când sunt în România”.

La 2-0, ba şi cu un om în plus din minutul 57, când Balaj l-a eliminat corect pe J. Morais pentru injurii, Dinamo s-a crezut cu sacii în căruţă şi s-a relaxat. Astra însă, ştearsă iniţial, suferindă, a sesizat că se poate mânca o pâine. S-a trezit precum un boxer trimis la podea, în prag de KO. Paradoxal, când meciul părea încheiat, iar Ando dublu învingător, în duelul cu Şumudică şi în cel cu contestatarii, care scandau, chiar jenant, „Demisia, Demisia” şi la 2-0!, partida s-a aprins. Şi graţie schimbărilor inspirate, Teixeira, Kortzorg şi Nicoară aducând un plus de viteză şi de incisivitate, campioana a ieşit din apatie. Profitând de somnolenţa „câinilor”, ea va reuşi să egaleze în final.

Un rezultat stabilit însă cu ajutorul brigăzii de arbitri şi, ca atare, mincinos. Chiar dacă Astra a demonstrat, renăscând din propria-i cenuşă, că are spirit, că are caracter. După aspectul general al întâlnirii, datorită superiorităţii manifestate în majoritatea timpului, Dinamo merita victoria. Cu atât mai mult cu cât golurile Astrei au provocat îndelungi controverse. La cel dintâi doar asistentul V. Urzică a văzut că mingea şutată de Săpunaru (urcat vârf!) din lovitură liberă a depăşit linia porţii cu întreaga circumferinţă, pentru ca al doilea să fie înscris în prelungiri dintr-un 11 metri inventat.

Spre lauda lui, Andone şi-a stăpânit nervii şi n-a trimis săgeţi numai către cavalerii fluierului: „Din vina noastră s-a ajuns şi la faza penalty-ului, chiar dacă nu a fost. Sunt greşeli comise de noi. Nu mai vorbim despre arbitraj şi altele, dar uite că poate greşi şi Balaj, care e un arbitru foarte bun şi conduce meciurile foarte bine. Lasă jocul liber, cum trebuie, cum îmi place şi mie”. Declaraţia lui Ando sună şi a mea culpa.

Într-adevăr, a existat o neregularitate în faza care a dus la penalty-ul din minutul 90+4: M. Popescu l-a prins de tricou pe Kortzorg, ţinere evidenţiată de reluările TV. Deşi ea n-a durat, băimăreanul a gândit că intervenţia fundaşului a încetinit înaintarea olandezului şi i-a permis portarului Penedo să-l blocheze prompt pe jucătorul giurgiuvean. Dar amănuntul că Andone l-a criticat cu asprime pe M. Popescu anunţând şi că-l va scoate din lot nu-l dezvinovăţeşte pe Balaj. Acesta era elogiat tocmai pentru că nu obişnuia să sancţioneze asemenea faulturi mărunte. În stil modern, el nu fragmenta jocul aiurea.

Iată însă că până şi cel mai bun arbitru român se poate păcăli. Asta şi din pricină că, pentru a-l proteja pe Haţegan, CCA i-a repartizat maramureşeanului meciurile cele mai grele, menite să încarce psihic şi să obosească fizic. Iar Balaj nu-i nici maşină, nici robot.