Zeificarea lui Daum

N-am văzut vreo schimbare esenţială în evoluţiile "tricolorilor" cu Daum pe bancă. Nici ca aşezare, nici ca tactică, nici ca abordare, nici ca rezultate.

E mult spus că m-am legat ieri de antrenorul „naţionalei”. Mai degrabă i-am pus nişte întrebări lui Christoph Daum decât l-am criticat. Am exprimat câteva obiecţii faţă de componenţa lotului pentru meciurile cu Polonia şi cu Rusia, n-am fost nici acid, nici contondent. Şi dacă am reproşat ceva, am făcut-o cu măsură, neuitând să subliniez meritele tehnicianului neamţ de a fi promovat numeroşi tineri.

Numai că, înţelegând greşit că m-am luat de idolul lor, userii au vărsat peste mine o găleată de mustrări, de înjurături şi chiar de blesteme! Deşi conştient că haterii nu-s majoritari, m-a durut să le citesc insultele şi mi-e jenă să le reproduc.

Pasămite, am fost nostalgic după Mircea Sandu, pe care l-am atacat totuşi adesea, ca să devin acum şi după cuplul Piţurcă-Iordănescu. Acuzaţie falsă. Chiar n-am regrete speciale privindu-i pe predecesorii lui Daum, dar nici n-am să neg vreodată că, pe lângă cusururi, aceştia au avut şi multe calităţi. Au obţinut victorii şi calificări, au descoperit şi încurajat talente etc.

Altfel spus, se înşală cei care-şi imaginează că Daum, care n-a antrenat o echipă naţională până la 63 de ani, a venit să ne înveţe abecedarul fotbalului. Oricât ar crede unii contrariul, el n-a început fără moştenire, de la zero. În consecinţă, e aşteptat doar să adauge, să completeze. Promovându-i curajos pe Romario Benzar şi pe Răzvan Marin, mai nou, pe Bogdan Ţîru şi pe Dragoş Nedelcu, e pe cale să-şi atingă unul dintre principalele obiective asumate. Bravo lui, felicitări!

Pe de altă parte, n-am văzut vreo schimbare esenţială în evoluţiile „tricolorilor” cu Daum pe bancă. Nici ca aşezare, nici ca tactică, nici ca abordare, nici ca rezultate.

Pare ciudat că într-o lume din care unanimitatea a dispărut, sau e pe cale să dispară, Daum se bucură de atâta susţinere încât ţi-e frică să-i zici şi dă-te mai încolo! Ai voie să-i critici pe Mourinho şi pe Guardiola, sub nicio formă însă, e interzis cu desăvârşire, pe Daum! Deoarece el înseamnă „mama şi tata fotbalului mondial”, cum îl prezenta careva pe blog. Să sugerezi, fie şi cu jumătate de gură, că s-a pripit la convocarea unui jucător sau a altuia aduce cu o crimă de lezmajestate.

Încă mai grav, unora parcă le lipseşte doar un vârf de unghie ca să propună zeificarea neamţului şi să comande o statuie pentru el la Universitate sau măcar la Arena Naţională! Îmi cer scuze, dar una e să preţuieşti şi alta să venerezi. Personal, îngenunchez în biserică, nu şi pe stadion.

Ca să-i mai enervez o dată pe aplaudacii selecţionerului, insist că Vătăjelu trebuia chemat la lot, nu trebuia omis. În consecinţă, m-au surprins neplăcut explicaţiile lui Daum că fundaşul Craiovei „e un muncitor foarte bun”, care „aleargă pe banda stângă” şi are „potenţă fizică” etc., dar rămâne pe o listă de 50 de jucători, în ideea că „vreau pentru moment să am toate informaţiile despre Steliano Filip şi Latovlevici”!

Consider declaraţia ca fiind de complezenţă, dată în doi peri, la alibi, de un antrenor simpatic, care n-a dovedit însă cine ştie ce în plan strict sportiv. Organizatoric da, sportiv mai puţin. Dacă va dovedi, voi fi primul s-o recunosc.